miercuri, 7 octombrie 2009
The Goat and The Princess, part 6
The Goat and The Princess, part 5
Între timp, Bubosul o duse pe prinţesă înapoi , la aeroport. Destinaţia însă era diferită. Mafia americană aştepta sosirea lor şi ştia că au încheiat o afacere buna cu săgeata interlopului Cerveni. Primeau marfa, nu erau prinşi de poliţie, deoarece aveau o garanţie, fata. Bubosul nu ştia. Prinţesa aţipi, aşadar nu avu timp să realizeze că zborul dură mai mult de 5 ore. Aeroportul din bahamas era pustiu, fiind folosit numai în cazuri urgente şi numai mafia americană. Fata se trezi în clipa în care un „şifonier”, înalt de 2 metri o lega de un scaun, iar în momentul acela îl văzu pe Bubos snopit în bătaie, leşinat.
Încercă să ţipe, să strige după ajutor, însă tot ce ieşea din gura ei, erau nişte gânguiri ca de bebeluş. Fusese drogată. Şi nu de mafie, ci de Bubos.
Adormii din nou, deşi împotriva voinţei ei. De data asta îl visă pe ţapu. Era în viaţă şi îi spunea şi ei asta. Îi repeta că trebuie să se întoarcă la Mario, însă ea refuza, zicându-i că îl iubeşte. Dar visul se termină, iar prinţesa se trezii datorită zgomotelor din cameră.
- Gata. L-au eliberat pe Cerveni, îi spuse Naşul lui Bubosu.
- Dă-ne drumu, cioară împuţită. Aşa ne-a fost nouă vorba? Lasa-mi fata în pace!
- Voi... adică ea, nu t, e garanţia noastră.
- Trebuia să plec cu ea după ce vă aduceam marfa.
- S-au schimbat planurile. Şi cred că o să i păstrez pentru mine pe ea.
- Şi cu mine, cum rămîne?
- Cred că vietăţile Atlanticului mănâncă şi bube pe timpd e criză. Chiorule!?
- Da şefu?
- Mâine dimineaţă... îl duci... ştii tu!
- Da şefu!!
- Dezleagă fata. Cum se trezeşte o trimiteţi la mine. În seara asta e vreme de făcut copii.
Râsul impregnant al piticului obez făcu fata să tresară, la gândul că ar putea să o atingă măcar. După ce se asigură că toată lumea a plecat, prinţesa se duse spre colţul în care prietenul iubitului ei stătea şi îşi înfipse un pumn, adând în stomacul lui.
- Bubosule!!! Ce mi-ai făcut mă, nenorocitule?
- Nu trebuia să iasă aşa. Trebuia să fiu umărul pe care tu să plângi. Să ne iubim. Să îl uiţi pe Ţapu şi să fi a mea. Te-am plăcut de când te-am cunoscut şi merue am vrut să te am. Te-aş fi cumărat dacă nu ai fi fost atât de scumpă.
- Şti bine că nici dacă ai fi fost ultimul bărbat de pe faţa pământului, singurul lucru pe care l-aş fi făcut cu tine, ar fi fost să îţi vorbesc despre Ţapu...
- Nu. O a fii a mea. Jur!
- Bubosule, uite, nu e vreme de asta. Gorilele liliputanului aăla pot intra aici din clipă în clipă. Am ănţeles că îl asculta pe Cerveni, că tremură în faţa lui. Trebuie să îl contactezi pe Cerveni. Trebuie să îi spui unde sunt şi trebuie să îi zici să mă scoată de aici. Dacă află tata, nu o să mă mai alse să ies din casă în vecii vecilor, ba mai rău, ma pune să mă mărit cu Mario. Trebuie să îl răzbunăm pe Ţapu. Să îl lovim pe tata unde îl doare mai tare!Te rog, Bubosule, dacă ţii măcar puţin la mine, scapă de negroteii ăia şi caută-l pe Cerveni.
- Neaaaa!!! Eu am inventat psihologia inversă. Nu-ţi merge cu mine.
- Bubosule, oamenii ăştia nu glumesc. Gândeşte-te că nu o să fiu nici a ta. Gândeşte-te că căcatu’ ăla de om mă va ţine pentru el. Fă-o pentru mine.. Fă-o pentru prietenul tău cel mai bun, pentru Ţapu. Când săgeata lu’ ăla vine să ma ia sa mă ducă la Naşu’, eu o sa las uşa descuiată. O să îi spun că vreau să îmi iau rămas-bun de la tine. Apoi hotărăşti tu ce e de făcut.
- Ţapu nu o să afle niciodată unde eşti! Nici el, nici Cerveni!
- Ţapu??? Trăieşte?
Acum nimic nu mai conta, mafiotul i-ar fi putut face orice; ştia că iubitul ei nu a murit, atât conta. Ar fi putut să moară liniştită acum când ştia că el trăieşte.
- Bubosule!! Vorbeşte cu mine!!! Fata ţipa la el şi în acelaşi timp îl lovea cu mâinile-i tremurânde peste faţa însângerată. Moment în care Bubosul cade într-un somn adâc, frate cu moartea, înşelător însă. Auzind mişcarea, gprilele ajung în cameră şi încep să târască fata după ei
- Vă rog, lăsaţi-ma să îmi iau rămas bun de la el. E prietenul meu.
- Daca zice şefu’ te las, până atunci te duc la el.
Ştia că era singura şansă ca Bubosul să scape şi că o ratase... Şeful lor nu era prost, şi-ar fi dat seama de orice neregulă.
Între timp, Cerveni aflase ceva de Bubosu şi de ce îi făcuse Juniorului său. Aşadar, îi spuse Naşului să îl ţină în viaţă până a doua zi, să îl facă sa creadă că încă nu ştie nimic despre amestecul lui în ceea ce fiul său a păţit si să aibă grijă ca prinţesei să nu îi lipsească nimic.
Zbura de 2 ore, iar vremea era nefavorabilă. Dorinţa de supravieţuire îl fpcu să aterizeze în Spania. Era timp destul. Trebuia să îşi vadă fiul, iar nora lui era în siguranţă. Sau cel puţin aşa credea el.
Tot dornţa de supravieţuire şi de a-şi vedea iubitul din nou o făcu pe fată să împuşte soldatul, însă nu-l omorî. Luă cheile unui bolit parcat în depozitele părăsite şi zbură cu el până ce primul motel i se ivi.
Între timp, Bubosul o duse pe prinţesă înapoi , la aeroport. Destinaţia însă era diferită. Mafia americană aştepta sosirea lor şi ştia că au încheiat o afacere buna cu săgeata interlopului Cerveni. Primeau marfa, nu erau prinşi de poliţie, deoarece aveau o garanţie, fata. Bubosul nu ştia. Prinţesa aţipi, aşadar nu avu timp să realizeze că zborul dură mai mult de 5 ore. Aeroportul din bahamas era pustiu, fiind folosit numai în cazuri urgente şi numai mafia americană. Fata se trezi în clipa în care un „şifonier”, înalt de 2 metri o lega de un scaun, iar în momentul acela îl văzu pe Bubos snopit în bătaie, leşinat.
Încercă să ţipe, să strige după ajutor, însă tot ce ieşea din gura ei, erau nişte gânguiri ca de bebeluş. Fusese drogată. Şi nu de mafie, ci de Bubos.
Adormii din nou, deşi împotriva voinţei ei. De data asta îl visă pe ţapu. Era în viaţă şi îi spunea şi ei asta. Îi repeta că trebuie să se întoarcă la Mario, însă ea refuza, zicându-i că îl iubeşte. Dar visul se termină, iar prinţesa se trezii datorită zgomotelor din cameră.
- Gata. L-au eliberat pe Cerveni, îi spuse Naşul lui Bubosu.
- Dă-ne drumu, cioară împuţită. Aşa ne-a fost nouă vorba? Lasa-mi fata în pace!
- Voi... adică ea, nu t, e garanţia noastră.
- Trebuia să plec cu ea după ce vă aduceam marfa.
- S-au schimbat planurile. Şi cred că o să i păstrez pentru mine pe ea.
- Şi cu mine, cum rămîne?
- Cred că vietăţile Atlanticului mănâncă şi bube pe timpd e criză. Chiorule!?
- Da şefu?
- Mâine dimineaţă... îl duci... ştii tu!
- Da şefu!!
- Dezleagă fata. Cum se trezeşte o trimiteţi la mine. În seara asta e vreme de făcut copii.
Râsul impregnant al piticului obez făcu fata să tresară, la gândul că ar putea să o atingă măcar. După ce se asigură că toată lumea a plecat, prinţesa se duse spre colţul în care prietenul iubitului ei stătea şi îşi înfipse un pumn, adând în stomacul lui.
- Bubosule!!! Ce mi-ai făcut mă, nenorocitule?
- Nu trebuia să iasă aşa. Trebuia să fiu umărul pe care tu să plângi. Să ne iubim. Să îl uiţi pe Ţapu şi să fi a mea. Te-am plăcut de când te-am cunoscut şi merue am vrut să te am. Te-aş fi cumărat dacă nu ai fi fost atât de scumpă.
- Şti bine că nici dacă ai fi fost ultimul bărbat de pe faţa pământului, singurul lucru pe care l-aş fi făcut cu tine, ar fi fost să îţi vorbesc despre Ţapu...
- Nu. O a fii a mea. Jur!
- Bubosule, uite, nu e vreme de asta. Gorilele liliputanului aăla pot intra aici din clipă în clipă. Am ănţeles că îl asculta pe Cerveni, că tremură în faţa lui. Trebuie să îl contactezi pe Cerveni. Trebuie să îi spui unde sunt şi trebuie să îi zici să mă scoată de aici. Dacă află tata, nu o să mă mai alse să ies din casă în vecii vecilor, ba mai rău, ma pune să mă mărit cu Mario. Trebuie să îl răzbunăm pe Ţapu. Să îl lovim pe tata unde îl doare mai tare!Te rog, Bubosule, dacă ţii măcar puţin la mine, scapă de negroteii ăia şi caută-l pe Cerveni.
- Neaaaa!!! Eu am inventat psihologia inversă. Nu-ţi merge cu mine.
- Bubosule, oamenii ăştia nu glumesc. Gândeşte-te că nu o să fiu nici a ta. Gândeşte-te că căcatu’ ăla de om mă va ţine pentru el. Fă-o pentru mine.. Fă-o pentru prietenul tău cel mai bun, pentru Ţapu. Când săgeata lu’ ăla vine să ma ia sa mă ducă la Naşu’, eu o sa las uşa descuiată. O să îi spun că vreau să îmi iau rămas-bun de la tine. Apoi hotărăşti tu ce e de făcut.
- Ţapu nu o să afle niciodată unde eşti! Nici el, nici Cerveni!
- Ţapu??? Trăieşte?
Acum nimic nu mai conta, mafiotul i-ar fi putut face orice; ştia că iubitul ei nu a murit, atât conta. Ar fi putut să moară liniştită acum când ştia că el trăieşte.
- Bubosule!! Vorbeşte cu mine!!! Fata ţipa la el şi în acelaşi timp îl lovea cu mâinile-i tremurânde peste faţa însângerată. Moment în care Bubosul cade într-un somn adâc, frate cu moartea, înşelător însă. Auzind mişcarea, gprilele ajung în cameră şi încep să târască fata după ei
- Vă rog, lăsaţi-ma să îmi iau rămas bun de la el. E prietenul meu.
- Daca zice şefu’ te las, până atunci te duc la el.
Ştia că era singura şansă ca Bubosul să scape şi că o ratase... Şeful lor nu era prost, şi-ar fi dat seama de orice neregulă.
Între timp, Cerveni aflase ceva de Bubosu şi de ce îi făcuse Juniorului său. Aşadar, îi spuse Naşului să îl ţină în viaţă până a doua zi, să îl facă sa creadă că încă nu ştie nimic despre amestecul lui în ceea ce fiul său a păţit si să aibă grijă ca prinţesei să nu îi lipsească nimic.
Zbura de 2 ore, iar vremea era nefavorabilă. Dorinţa de supravieţuire îl fpcu să aterizeze în Spania. Era timp destul. Trebuia să îşi vadă fiul, iar nora lui era în siguranţă. Sau cel puţin aşa credea el.
Tot dornţa de supravieţuire şi de a-şi vedea iubitul din nou o făcu pe fată să împuşte soldatul, însă nu-l omorî. Luă cheile unui bolit parcat în depozitele părăsite şi zbură cu el până ce primul motel i se ivi.
marți, 6 octombrie 2009
The Goat And The Princess, Part 4
The Goat And The Princess, Part 3
Undeva în Valencia, pe un aeroport privat ateriza avionul regalităţii. Ochii căprui ai fetei, erau goi, parcă lipsiţi de viaţă, în agonie, încercau să se resusciteze reciproc, însă degeaba; aparatul nu era conectat la electricitate. Undeva în adâncul sufletului, simţea o durere sfăşietoare, ca atunci când cineva scormonea cu o lamă ascuţită a unei săbii, într-o rană abia cicatrizată.
- Să mergem iubirică
Prinţesa se făcu că nu aude, în inerţia ei, continuând să privească în van , prin gemuleţul avionului.
- Tu n-auzi, fată? Se răsti Mario, gândindu-se că poate va reuşi să îşi impună bărbăţia în faţa sensibilităţii şi a fineţii tinerei.
La auzul acestor vorbe Prinţesa se ridică.
- Aşa mai merge, îmi palce când mă asculţi...AAAUU!!!
Moment în care un genunchi drept i se înfipse între picioare, lovind puternic mădularul.
- Asta este pentru că nu îmi place să mi se zică cum mi-ai spus tu şi dacă cineva mi-ar zice aşa, numai Ţapu ar putea să o facă. Iar asta...-un alt genunchi drept, de data asta mai puternic, tasă mic dejunul, prânzul şi cina şi le comprimă într-un obiect de mărimea unui ou de prepeliţă- asta este pentru că ai ţipat la mine. Dacă tata te-a pus să mă urmăreşti, eu nu îţi voi permite decât să respecţi ordinul de restricţie. Şi ascultă-mă bine, dacă vrei să ai parte de moştenitori, păstrează o distanţă de 30 de metri faţă de mine, cameră, maşină, locul în care mă aflu, dorm, mănânc, mă spăl pe dinţi. Clar?
Covorul roşu s-a aşternut pentru a doua oara în faţa Prinţesei. Poate că dacă ar fi fost o altă împrejurare ar fi fost puţin fericită... sau măcar dacă el ar fi fost lângă ea... măcar dacă el i-ar fi dat un mesaj, dar se pare că nu îi pasă. Nici măcar nu a venit să se întâlnească înainte să plece. Planul prinţesei era să fugă cu el, să uite de tată, de mamă, de tot, dar se pare că şi.ar fi pus familia în cap degeaba; prinţul ei nu simte acelaşi lucru pentru ea.
Treptat ajunse la locul de unde limuzia îi ridică. Ghidul, un tânăr francez, blond, cu ochii albaştrii, le prezentă ofertele primelor două zile.
- Şi la mall când mergem? Întrebă Mario
- Să te ia...
Prinţesa nu continuă.
- Deci, luam oferta numarul 1, Palacio del Marques de Dos Aguas şi Museo Nacional de Ceramica sau luăm oferta...
- Nu-mi pasă. Du-ne unde vrei.
Tot ce ea voia, era să îl vadă pe el. Să primească măcar un semn de viaţă.
Accentul ghidului, Maurice, se perinda printre încercarea lui de a vorbi limba italiană şi a pronunţa corect denumirile obiectivelor turistice din Spania. Ţinând cont de faptul ca francezii sunt rârâiţi, spaniolii sâsâiţi, iar italienii vorbesc repede, era foarte amuzant să îl auzi în încercarea lui disperată disperată de a vorbii limbi latine, dar oarecum paralele. Era un gest admirabil, ţinând cont de faptul că occidentalii sunt oameni comozi care nu cunosc o altă limba, cu excepţia limbii lor materne. Era pentru prima dată când prinţesa zâmbi în acea zi.
După ce îşi îndeplini sarcina din prima zi, Maurice, se scuză şi se retrase spunând că trebuie să ajungă la bancă să îi tirmită bani mamei lui din Franţa, care era bolnavă. Însă maurice avea ceva de ascuns, faptul că era gay şi îşi petrecea nopţile în barul al cărui proprietar era.
La ora 23, extenuată, prinţesa se conectă pe internet, în speranţa că va da de iubitul ei.
Nimic. Situaţia se înrăutăţea. Niciodată nu a trecut mai mult de o oră în care să nu vorbească, o oră în care să nu primească un mesaj de la el: Ce faci? sau Mi-e dor de tine sau o îmbrăţişare şi un pupic.
După 4 ore de survolare pe întinsele zări ale Spaniei, avionul lui Cerveni primii aprobarea pentru a ateriza. În Madrid. Cum prinse semnal, Ţaău îşi verifică căsuţa, căsuţă care era full datorită mulţii de mesaje pe care i le lăsase iubita lui.
Acum era la 400 de km depărtare şi nu îi venea să creadă că nu reuşise să aterizeze în Valencia.
- Încerc să obţin aprobarea de aterizare în valencia şi decolam, îi spuse pilotul, însă prea târziu, Ţapu deja închiriase o masină sport, care prindea undeva peste 250 km.
Gonea nebun pe autostradă. Era singura maşină trază la ora aceea. După ce Bubusul îl sună să îi spună unde era cazată fata lui, Ţapu călcă acceleraţia, pănâ ce maşina fu turată la maxim , în ultima treaptă.
După o oră jumate de mers ajunse la Hotelul Valencia Palace, însă nu înainte ca Bucosu şi pilotul să fi vorbit deja cu prinţesa.
- Bălosule!!! Ce cauţi aici? Prinţesa era foarte fericită şi nu începta să îl ia în braţe pe Bubos; ea îi spunea altfel decât ceilalti, bălosul şi nu Bubosul. Unde e prinţul meu?
Bubosul plecă ochii în pământ şi lăsă o lacrimă să îi alunece pe obraz...
Undeva în Valencia, pe un aeroport privat ateriza avionul regalităţii. Ochii căprui ai fetei, erau goi, parcă lipsiţi de viaţă, în agonie, încercau să se resusciteze reciproc, însă degeaba; aparatul nu era conectat la electricitate. Undeva în adâncul sufletului, simţea o durere sfăşietoare, ca atunci când cineva scormonea cu o lamă ascuţită a unei săbii, într-o rană abia cicatrizată.
- Să mergem iubirică
Prinţesa se făcu că nu aude, în inerţia ei, continuând să privească în van , prin gemuleţul avionului.
- Tu n-auzi, fată? Se răsti Mario, gândindu-se că poate va reuşi să îşi impună bărbăţia în faţa sensibilităţii şi a fineţii tinerei.
La auzul acestor vorbe Prinţesa se ridică.
- Aşa mai merge, îmi palce când mă asculţi...AAAUU!!!
Moment în care un genunchi drept i se înfipse între picioare, lovind puternic mădularul.
- Asta este pentru că nu îmi place să mi se zică cum mi-ai spus tu şi dacă cineva mi-ar zice aşa, numai Ţapu ar putea să o facă. Iar asta...-un alt genunchi drept, de data asta mai puternic, tasă mic dejunul, prânzul şi cina şi le comprimă într-un obiect de mărimea unui ou de prepeliţă- asta este pentru că ai ţipat la mine. Dacă tata te-a pus să mă urmăreşti, eu nu îţi voi permite decât să respecţi ordinul de restricţie. Şi ascultă-mă bine, dacă vrei să ai parte de moştenitori, păstrează o distanţă de 30 de metri faţă de mine, cameră, maşină, locul în care mă aflu, dorm, mănânc, mă spăl pe dinţi. Clar?
Covorul roşu s-a aşternut pentru a doua oara în faţa Prinţesei. Poate că dacă ar fi fost o altă împrejurare ar fi fost puţin fericită... sau măcar dacă el ar fi fost lângă ea... măcar dacă el i-ar fi dat un mesaj, dar se pare că nu îi pasă. Nici măcar nu a venit să se întâlnească înainte să plece. Planul prinţesei era să fugă cu el, să uite de tată, de mamă, de tot, dar se pare că şi.ar fi pus familia în cap degeaba; prinţul ei nu simte acelaşi lucru pentru ea.
Treptat ajunse la locul de unde limuzia îi ridică. Ghidul, un tânăr francez, blond, cu ochii albaştrii, le prezentă ofertele primelor două zile.
- Şi la mall când mergem? Întrebă Mario
- Să te ia...
Prinţesa nu continuă.
- Deci, luam oferta numarul 1, Palacio del Marques de Dos Aguas şi Museo Nacional de Ceramica sau luăm oferta...
- Nu-mi pasă. Du-ne unde vrei.
Tot ce ea voia, era să îl vadă pe el. Să primească măcar un semn de viaţă.
Accentul ghidului, Maurice, se perinda printre încercarea lui de a vorbi limba italiană şi a pronunţa corect denumirile obiectivelor turistice din Spania. Ţinând cont de faptul ca francezii sunt rârâiţi, spaniolii sâsâiţi, iar italienii vorbesc repede, era foarte amuzant să îl auzi în încercarea lui disperată disperată de a vorbii limbi latine, dar oarecum paralele. Era un gest admirabil, ţinând cont de faptul că occidentalii sunt oameni comozi care nu cunosc o altă limba, cu excepţia limbii lor materne. Era pentru prima dată când prinţesa zâmbi în acea zi.
După ce îşi îndeplini sarcina din prima zi, Maurice, se scuză şi se retrase spunând că trebuie să ajungă la bancă să îi tirmită bani mamei lui din Franţa, care era bolnavă. Însă maurice avea ceva de ascuns, faptul că era gay şi îşi petrecea nopţile în barul al cărui proprietar era.
La ora 23, extenuată, prinţesa se conectă pe internet, în speranţa că va da de iubitul ei.
Nimic. Situaţia se înrăutăţea. Niciodată nu a trecut mai mult de o oră în care să nu vorbească, o oră în care să nu primească un mesaj de la el: Ce faci? sau Mi-e dor de tine sau o îmbrăţişare şi un pupic.
După 4 ore de survolare pe întinsele zări ale Spaniei, avionul lui Cerveni primii aprobarea pentru a ateriza. În Madrid. Cum prinse semnal, Ţaău îşi verifică căsuţa, căsuţă care era full datorită mulţii de mesaje pe care i le lăsase iubita lui.
Acum era la 400 de km depărtare şi nu îi venea să creadă că nu reuşise să aterizeze în Valencia.
- Încerc să obţin aprobarea de aterizare în valencia şi decolam, îi spuse pilotul, însă prea târziu, Ţapu deja închiriase o masină sport, care prindea undeva peste 250 km.
Gonea nebun pe autostradă. Era singura maşină trază la ora aceea. După ce Bubusul îl sună să îi spună unde era cazată fata lui, Ţapu călcă acceleraţia, pănâ ce maşina fu turată la maxim , în ultima treaptă.
După o oră jumate de mers ajunse la Hotelul Valencia Palace, însă nu înainte ca Bucosu şi pilotul să fi vorbit deja cu prinţesa.
- Bălosule!!! Ce cauţi aici? Prinţesa era foarte fericită şi nu începta să îl ia în braţe pe Bubos; ea îi spunea altfel decât ceilalti, bălosul şi nu Bubosul. Unde e prinţul meu?
Bubosul plecă ochii în pământ şi lăsă o lacrimă să îi alunece pe obraz...
Noi schimbări la bac
Deci nu ştiu cine e omuleţul ăsta, Boc, însă e cel mai tare:X Ne da variantele pt. bac:X:X
Şi a schimbat şi probele orale.
14 – 18 decembrie 2009 - Are loc înscrierea pentru examen.
15-17 februarie - Elevii dau proba orala de comunicare orala la limba romana.
17-19 februarie - Are loc proba de comunicare orala la limba materna.
19 si 29 aprilie - Are loc proba de competente digitale.
31 mai-4 iunie - Are loc proba de limba moderna.
11 iunie 2010 - Se încheie cursurile pentru clasa a XII-a.
28 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura romana.
29 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura materna.
30 iunie 2010 - Elevii dau proba obligatorie a profilului.
1 iulie 2010 - Are loc proba scrisa, la alegere, a profilului si specializarii.
3 iulie 2010 - Afisarea rezultatelor si depunerea contestatiilor.
Multa BAFTA!
Şi a schimbat şi probele orale.
14 – 18 decembrie 2009 - Are loc înscrierea pentru examen.
15-17 februarie - Elevii dau proba orala de comunicare orala la limba romana.
17-19 februarie - Are loc proba de comunicare orala la limba materna.
19 si 29 aprilie - Are loc proba de competente digitale.
31 mai-4 iunie - Are loc proba de limba moderna.
11 iunie 2010 - Se încheie cursurile pentru clasa a XII-a.
28 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura romana.
29 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura materna.
30 iunie 2010 - Elevii dau proba obligatorie a profilului.
1 iulie 2010 - Are loc proba scrisa, la alegere, a profilului si specializarii.
3 iulie 2010 - Afisarea rezultatelor si depunerea contestatiilor.
Multa BAFTA!
Orice om care se respectă, merge la frizerie o dată pe lună
A trecut ceva timp de când n-am mai vizitat o frizerie. Pot spune exact cât. Eram prin clasa a şasea şi îmi plăcea de un tip când acesta mi-a spus că se duce să se tundă. Şi eu trebuia să mă tund, deoarece începea şcoala şi mă făceam copil frumos. Aşadat am dat iama peste mama şi i-am cerut bani să mă tund. Însă tipul se tundea la o frizerie. Aşadar, m-am tuns şi eu la frizerie. I-am zis să mă tundă în scări şi m-a tuns în formă de "V". Şi am ajuns eu acasă şi, uitându-mă în oglindă şi neplăcându-mi ce văd, mi-am îndreptat părul cu foarfeca. Şi mă întreabă mama: Cine te-a căprit fată aşa? şi i-am zis că frizeriţa...
Azi am fost cu Cristi să se tundă. Nu mai ştiam cum e să mergi la frizerie.
Îmi amintesc când eram mică şi mi-am făcut breton cu foarfeca; şi mie şi tatălui meu (la el am lucrat mai mult mustaţa). Şi m-a luat frumos de mânuţă şi m-a dus la frizerie şi a zis: băieţeşte.
Azi am văzut cum lumea intra în frizerie, se aşeza pe scaun şi în 10-20 minute iese mulţumită, fără prea mult păr în cap şi bani în portofel.
Eu când mă duc să mă tund, 20 de min le aştept să îmi vină rândul şi în vreo 2-3 ore termin...
The Goat And The Princess, Part 2
The Goat And The Princess, Part 1
The Goat And The Princess, Part 2
Deși îi spusese că da, că se vor întâlnii următoarea zi, fata știa în adâncul sufletului că nu va fi așa. Tatăl ei avea alte planuri pentru ea.
- Prințeso, asta e pentru tine.
Îi întinse un plic maroniu pe care trona o ștampilă oficială.
- Pleci în vacanță. Ai aici toate actele: pașaport, procură, tot.
- Dar tată!!! Trebuie să mă pregătesc de școală. Mai sunt doar două săptămâni de vacanță și nu am cum să mă duc la școală fără să citesc ceva înainte.
- Draga mea, nimeni nu învață în vacanță. Pleci în Spania. Atât.
- Tată nu mă cumpăra. Ști prea bine că nu merge așa…
- Ba ai să vezi că merge. Pleci. Și o sa vina cu tine băiatul ăla… Cum îi zice??
- Țapu?? Se întrebă fata în gând, deși știa că răspunsul este nu.
- Ăsta de stă la capul străzii, de o are pe mă-sa de lucrează la poliție, lângă biroul meu. Mario.
- Ai de gând să mă urmărești și acu?? După ce că mă trimiți în vacanță cu japca? Mai îți trimiți și colegii să îți dea ție raportul.
- Revizuiește-ți comportamentul, tânără domnișoară. Ziceai că vrei să te pregătești pentru școală, începe prin a-ți aminti de cei 7 ani de acasă… Ți/am urmărit telefonul. știu că te vezi cu acela al lui Cerveni. Trebuie să înveți că nu poți avea ce vrei tu, trebuie să faci și ca mine. Așa că m-am hotărât să îți interzic să te mai vezi cu el. Tac-su o să ia vreo 10-15, numai că ne lipsesc probele. I-a plătit pe unii să declare că a fost o farsă treaba cu drogurile, dar am eu ac de cojocul lui. Nimeni nu se pune cu mine.
- Ești imposibil!!! Stai liniștit, tot te urăsc. Dacă îmi oferi vacanțe scumpe, asta nu înseamnă că o sa fac ce vrei tu!!! Și Cerveni nu a făcut niciodată nimic ilegal. Aș fi știut asta. Dar tu nu, niciodată nu poți să mă asculți și pe mine. În Spania oricum nu o să mă duc!
- Ba chiar asta o să faci. Pleci in Spania cu Mario și punct!
- Nu tată, nu o să mai fac niciodată ceea ce tu îmi dictezi. Câteodată îmi doresc să mori! Sau poate ar fi mai bine să mor eu…
Din nou lacrimi. Vru să îl sune pe el, dacă ar fi vorbit s-ar fi simțit mult mai bine, s-ar fi liniștit., însă el și-ar fi dat seama că este ceva în neregulă cu ea, așa că tastă un mesaj: Trebuie să ne vedem. Ne întâlnim la colț, cât de repede poți să ajungi.
În o jumătate de oră Țapu era la colț, însă era prea târziu. Prințesa se certa cu tatăl ei, acesta încerca să o bage cu forța într-o mașină.
- Ia-l pe Bubosu și aduceți-mi-o. Acum. Faceți orice e de făcut. Treceți peste cadavrul burtosului și al oricui este nevoie.
Însă era prea târziu, mașina plecă în trombă.
- Bubosule! Veniți aici. Trebuie să îi urmărim.
Țapu se urcă el la volan și plecă cu mașina, chiar dacă cu o săptămâna în urmă un polițist i-a luat permisul când l-a prins depășind limita de viteză.
Fata deja arăta actele vameșului și curând o zării pășind pe treptele unui avion privat. Sigla regalității era bătută în aer pe aripa stângă, iar covorul roșu se ridică ușor, atunci când Țapu realiză ce se întâmplă.
- Ce facem șefule? Întrebă una din gorile. Sună-l pe tata. Spune-i că nu mă pot ocupa azi de el și spune-i că îmi pare rău, dar o să îl scot de acolo curând. Bubosule, pregătește-mi avionul, plecăm.
- Unde?
Țapu se uită la telefon și citi un ultim mesaj de la iubita lui: Spania. Tata. Îmi pare rău.
- Spania. Dar înainte aranjați-l pe Burtos. Să mă țină minte și precizați-i că la o Prințesă nu trebuie să țipi.
The Goat And The Princess, Part 2
Deși îi spusese că da, că se vor întâlnii următoarea zi, fata știa în adâncul sufletului că nu va fi așa. Tatăl ei avea alte planuri pentru ea.
- Prințeso, asta e pentru tine.
Îi întinse un plic maroniu pe care trona o ștampilă oficială.
- Pleci în vacanță. Ai aici toate actele: pașaport, procură, tot.
- Dar tată!!! Trebuie să mă pregătesc de școală. Mai sunt doar două săptămâni de vacanță și nu am cum să mă duc la școală fără să citesc ceva înainte.
- Draga mea, nimeni nu învață în vacanță. Pleci în Spania. Atât.
- Tată nu mă cumpăra. Ști prea bine că nu merge așa…
- Ba ai să vezi că merge. Pleci. Și o sa vina cu tine băiatul ăla… Cum îi zice??
- Țapu?? Se întrebă fata în gând, deși știa că răspunsul este nu.
- Ăsta de stă la capul străzii, de o are pe mă-sa de lucrează la poliție, lângă biroul meu. Mario.
- Ai de gând să mă urmărești și acu?? După ce că mă trimiți în vacanță cu japca? Mai îți trimiți și colegii să îți dea ție raportul.
- Revizuiește-ți comportamentul, tânără domnișoară. Ziceai că vrei să te pregătești pentru școală, începe prin a-ți aminti de cei 7 ani de acasă… Ți/am urmărit telefonul. știu că te vezi cu acela al lui Cerveni. Trebuie să înveți că nu poți avea ce vrei tu, trebuie să faci și ca mine. Așa că m-am hotărât să îți interzic să te mai vezi cu el. Tac-su o să ia vreo 10-15, numai că ne lipsesc probele. I-a plătit pe unii să declare că a fost o farsă treaba cu drogurile, dar am eu ac de cojocul lui. Nimeni nu se pune cu mine.
- Ești imposibil!!! Stai liniștit, tot te urăsc. Dacă îmi oferi vacanțe scumpe, asta nu înseamnă că o sa fac ce vrei tu!!! Și Cerveni nu a făcut niciodată nimic ilegal. Aș fi știut asta. Dar tu nu, niciodată nu poți să mă asculți și pe mine. În Spania oricum nu o să mă duc!
- Ba chiar asta o să faci. Pleci in Spania cu Mario și punct!
- Nu tată, nu o să mai fac niciodată ceea ce tu îmi dictezi. Câteodată îmi doresc să mori! Sau poate ar fi mai bine să mor eu…
Din nou lacrimi. Vru să îl sune pe el, dacă ar fi vorbit s-ar fi simțit mult mai bine, s-ar fi liniștit., însă el și-ar fi dat seama că este ceva în neregulă cu ea, așa că tastă un mesaj: Trebuie să ne vedem. Ne întâlnim la colț, cât de repede poți să ajungi.
În o jumătate de oră Țapu era la colț, însă era prea târziu. Prințesa se certa cu tatăl ei, acesta încerca să o bage cu forța într-o mașină.
- Ia-l pe Bubosu și aduceți-mi-o. Acum. Faceți orice e de făcut. Treceți peste cadavrul burtosului și al oricui este nevoie.
Însă era prea târziu, mașina plecă în trombă.
- Bubosule! Veniți aici. Trebuie să îi urmărim.
Țapu se urcă el la volan și plecă cu mașina, chiar dacă cu o săptămâna în urmă un polițist i-a luat permisul când l-a prins depășind limita de viteză.
Fata deja arăta actele vameșului și curând o zării pășind pe treptele unui avion privat. Sigla regalității era bătută în aer pe aripa stângă, iar covorul roșu se ridică ușor, atunci când Țapu realiză ce se întâmplă.
- Ce facem șefule? Întrebă una din gorile. Sună-l pe tata. Spune-i că nu mă pot ocupa azi de el și spune-i că îmi pare rău, dar o să îl scot de acolo curând. Bubosule, pregătește-mi avionul, plecăm.
- Unde?
Țapu se uită la telefon și citi un ultim mesaj de la iubita lui: Spania. Tata. Îmi pare rău.
- Spania. Dar înainte aranjați-l pe Burtos. Să mă țină minte și precizați-i că la o Prințesă nu trebuie să țipi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
