The Goat and The Princess, part 6

The Goat and The Princess, part 5

Între timp, Bubosul o duse pe prinţesă înapoi , la aeroport. Destinaţia însă era diferită. Mafia americană aştepta sosirea lor şi ştia că au încheiat o afacere buna cu săgeata interlopului Cerveni. Primeau marfa, nu erau prinşi de poliţie, deoarece aveau o garanţie, fata. Bubosul nu ştia. Prinţesa aţipi, aşadar nu avu timp să realizeze că zborul dură mai mult de 5 ore. Aeroportul din bahamas era pustiu, fiind folosit numai în cazuri urgente şi numai mafia americană. Fata se trezi în clipa în care un „şifonier”, înalt de 2 metri o lega de un scaun, iar în momentul acela îl văzu pe Bubos snopit în bătaie, leşinat.
Încercă să ţipe, să strige după ajutor, însă tot ce ieşea din gura ei, erau nişte gânguiri ca de bebeluş. Fusese drogată. Şi nu de mafie, ci de Bubos.
Adormii din nou, deşi împotriva voinţei ei. De data asta îl visă pe ţapu. Era în viaţă şi îi spunea şi ei asta. Îi repeta că trebuie să se întoarcă la Mario, însă ea refuza, zicându-i că îl iubeşte. Dar visul se termină, iar prinţesa se trezii datorită zgomotelor din cameră.
- Gata. L-au eliberat pe Cerveni, îi spuse Naşul lui Bubosu.
- Dă-ne drumu, cioară împuţită. Aşa ne-a fost nouă vorba? Lasa-mi fata în pace!
- Voi... adică ea, nu t, e garanţia noastră.
- Trebuia să plec cu ea după ce vă aduceam marfa.
- S-au schimbat planurile. Şi cred că o să i păstrez pentru mine pe ea.
- Şi cu mine, cum rămîne?
- Cred că vietăţile Atlanticului mănâncă şi bube pe timpd e criză. Chiorule!?
- Da şefu?
- Mâine dimineaţă... îl duci... ştii tu!
- Da şefu!!
- Dezleagă fata. Cum se trezeşte o trimiteţi la mine. În seara asta e vreme de făcut copii.
Râsul impregnant al piticului obez făcu fata să tresară, la gândul că ar putea să o atingă măcar. După ce se asigură că toată lumea a plecat, prinţesa se duse spre colţul în care prietenul iubitului ei stătea şi îşi înfipse un pumn, adând în stomacul lui.
- Bubosule!!! Ce mi-ai făcut mă, nenorocitule?
- Nu trebuia să iasă aşa. Trebuia să fiu umărul pe care tu să plângi. Să ne iubim. Să îl uiţi pe Ţapu şi să fi a mea. Te-am plăcut de când te-am cunoscut şi merue am vrut să te am. Te-aş fi cumărat dacă nu ai fi fost atât de scumpă.
- Şti bine că nici dacă ai fi fost ultimul bărbat de pe faţa pământului, singurul lucru pe care l-aş fi făcut cu tine, ar fi fost să îţi vorbesc despre Ţapu...
- Nu. O a fii a mea. Jur!
- Bubosule, uite, nu e vreme de asta. Gorilele liliputanului aăla pot intra aici din clipă în clipă. Am ănţeles că îl asculta pe Cerveni, că tremură în faţa lui. Trebuie să îl contactezi pe Cerveni. Trebuie să îi spui unde sunt şi trebuie să îi zici să mă scoată de aici. Dacă află tata, nu o să mă mai alse să ies din casă în vecii vecilor, ba mai rău, ma pune să mă mărit cu Mario. Trebuie să îl răzbunăm pe Ţapu. Să îl lovim pe tata unde îl doare mai tare!Te rog, Bubosule, dacă ţii măcar puţin la mine, scapă de negroteii ăia şi caută-l pe Cerveni.
- Neaaaa!!! Eu am inventat psihologia inversă. Nu-ţi merge cu mine.
- Bubosule, oamenii ăştia nu glumesc. Gândeşte-te că nu o să fiu nici a ta. Gândeşte-te că căcatu’ ăla de om mă va ţine pentru el. Fă-o pentru mine.. Fă-o pentru prietenul tău cel mai bun, pentru Ţapu. Când săgeata lu’ ăla vine să ma ia sa mă ducă la Naşu’, eu o sa las uşa descuiată. O să îi spun că vreau să îmi iau rămas-bun de la tine. Apoi hotărăşti tu ce e de făcut.
- Ţapu nu o să afle niciodată unde eşti! Nici el, nici Cerveni!
- Ţapu??? Trăieşte?
Acum nimic nu mai conta, mafiotul i-ar fi putut face orice; ştia că iubitul ei nu a murit, atât conta. Ar fi putut să moară liniştită acum când ştia că el trăieşte.
- Bubosule!! Vorbeşte cu mine!!! Fata ţipa la el şi în acelaşi timp îl lovea cu mâinile-i tremurânde peste faţa însângerată. Moment în care Bubosul cade într-un somn adâc, frate cu moartea, înşelător însă. Auzind mişcarea, gprilele ajung în cameră şi încep să târască fata după ei
- Vă rog, lăsaţi-ma să îmi iau rămas bun de la el. E prietenul meu.
- Daca zice şefu’ te las, până atunci te duc la el.
Ştia că era singura şansă ca Bubosul să scape şi că o ratase... Şeful lor nu era prost, şi-ar fi dat seama de orice neregulă.

Între timp, Cerveni aflase ceva de Bubosu şi de ce îi făcuse Juniorului său. Aşadar, îi spuse Naşului să îl ţină în viaţă până a doua zi, să îl facă sa creadă că încă nu ştie nimic despre amestecul lui în ceea ce fiul său a păţit si să aibă grijă ca prinţesei să nu îi lipsească nimic.
Zbura de 2 ore, iar vremea era nefavorabilă. Dorinţa de supravieţuire îl fpcu să aterizeze în Spania. Era timp destul. Trebuia să îşi vadă fiul, iar nora lui era în siguranţă. Sau cel puţin aşa credea el.

Tot dornţa de supravieţuire şi de a-şi vedea iubitul din nou o făcu pe fată să împuşte soldatul, însă nu-l omorî. Luă cheile unui bolit parcat în depozitele părăsite şi zbură cu el până ce primul motel i se ivi.