miercuri, 7 octombrie 2009
The Goat and The Princess, part 6
The Goat and The Princess, part 5
Între timp, Bubosul o duse pe prinţesă înapoi , la aeroport. Destinaţia însă era diferită. Mafia americană aştepta sosirea lor şi ştia că au încheiat o afacere buna cu săgeata interlopului Cerveni. Primeau marfa, nu erau prinşi de poliţie, deoarece aveau o garanţie, fata. Bubosul nu ştia. Prinţesa aţipi, aşadar nu avu timp să realizeze că zborul dură mai mult de 5 ore. Aeroportul din bahamas era pustiu, fiind folosit numai în cazuri urgente şi numai mafia americană. Fata se trezi în clipa în care un „şifonier”, înalt de 2 metri o lega de un scaun, iar în momentul acela îl văzu pe Bubos snopit în bătaie, leşinat.
Încercă să ţipe, să strige după ajutor, însă tot ce ieşea din gura ei, erau nişte gânguiri ca de bebeluş. Fusese drogată. Şi nu de mafie, ci de Bubos.
Adormii din nou, deşi împotriva voinţei ei. De data asta îl visă pe ţapu. Era în viaţă şi îi spunea şi ei asta. Îi repeta că trebuie să se întoarcă la Mario, însă ea refuza, zicându-i că îl iubeşte. Dar visul se termină, iar prinţesa se trezii datorită zgomotelor din cameră.
- Gata. L-au eliberat pe Cerveni, îi spuse Naşul lui Bubosu.
- Dă-ne drumu, cioară împuţită. Aşa ne-a fost nouă vorba? Lasa-mi fata în pace!
- Voi... adică ea, nu t, e garanţia noastră.
- Trebuia să plec cu ea după ce vă aduceam marfa.
- S-au schimbat planurile. Şi cred că o să i păstrez pentru mine pe ea.
- Şi cu mine, cum rămîne?
- Cred că vietăţile Atlanticului mănâncă şi bube pe timpd e criză. Chiorule!?
- Da şefu?
- Mâine dimineaţă... îl duci... ştii tu!
- Da şefu!!
- Dezleagă fata. Cum se trezeşte o trimiteţi la mine. În seara asta e vreme de făcut copii.
Râsul impregnant al piticului obez făcu fata să tresară, la gândul că ar putea să o atingă măcar. După ce se asigură că toată lumea a plecat, prinţesa se duse spre colţul în care prietenul iubitului ei stătea şi îşi înfipse un pumn, adând în stomacul lui.
- Bubosule!!! Ce mi-ai făcut mă, nenorocitule?
- Nu trebuia să iasă aşa. Trebuia să fiu umărul pe care tu să plângi. Să ne iubim. Să îl uiţi pe Ţapu şi să fi a mea. Te-am plăcut de când te-am cunoscut şi merue am vrut să te am. Te-aş fi cumărat dacă nu ai fi fost atât de scumpă.
- Şti bine că nici dacă ai fi fost ultimul bărbat de pe faţa pământului, singurul lucru pe care l-aş fi făcut cu tine, ar fi fost să îţi vorbesc despre Ţapu...
- Nu. O a fii a mea. Jur!
- Bubosule, uite, nu e vreme de asta. Gorilele liliputanului aăla pot intra aici din clipă în clipă. Am ănţeles că îl asculta pe Cerveni, că tremură în faţa lui. Trebuie să îl contactezi pe Cerveni. Trebuie să îi spui unde sunt şi trebuie să îi zici să mă scoată de aici. Dacă află tata, nu o să mă mai alse să ies din casă în vecii vecilor, ba mai rău, ma pune să mă mărit cu Mario. Trebuie să îl răzbunăm pe Ţapu. Să îl lovim pe tata unde îl doare mai tare!Te rog, Bubosule, dacă ţii măcar puţin la mine, scapă de negroteii ăia şi caută-l pe Cerveni.
- Neaaaa!!! Eu am inventat psihologia inversă. Nu-ţi merge cu mine.
- Bubosule, oamenii ăştia nu glumesc. Gândeşte-te că nu o să fiu nici a ta. Gândeşte-te că căcatu’ ăla de om mă va ţine pentru el. Fă-o pentru mine.. Fă-o pentru prietenul tău cel mai bun, pentru Ţapu. Când săgeata lu’ ăla vine să ma ia sa mă ducă la Naşu’, eu o sa las uşa descuiată. O să îi spun că vreau să îmi iau rămas-bun de la tine. Apoi hotărăşti tu ce e de făcut.
- Ţapu nu o să afle niciodată unde eşti! Nici el, nici Cerveni!
- Ţapu??? Trăieşte?
Acum nimic nu mai conta, mafiotul i-ar fi putut face orice; ştia că iubitul ei nu a murit, atât conta. Ar fi putut să moară liniştită acum când ştia că el trăieşte.
- Bubosule!! Vorbeşte cu mine!!! Fata ţipa la el şi în acelaşi timp îl lovea cu mâinile-i tremurânde peste faţa însângerată. Moment în care Bubosul cade într-un somn adâc, frate cu moartea, înşelător însă. Auzind mişcarea, gprilele ajung în cameră şi încep să târască fata după ei
- Vă rog, lăsaţi-ma să îmi iau rămas bun de la el. E prietenul meu.
- Daca zice şefu’ te las, până atunci te duc la el.
Ştia că era singura şansă ca Bubosul să scape şi că o ratase... Şeful lor nu era prost, şi-ar fi dat seama de orice neregulă.
Între timp, Cerveni aflase ceva de Bubosu şi de ce îi făcuse Juniorului său. Aşadar, îi spuse Naşului să îl ţină în viaţă până a doua zi, să îl facă sa creadă că încă nu ştie nimic despre amestecul lui în ceea ce fiul său a păţit si să aibă grijă ca prinţesei să nu îi lipsească nimic.
Zbura de 2 ore, iar vremea era nefavorabilă. Dorinţa de supravieţuire îl fpcu să aterizeze în Spania. Era timp destul. Trebuia să îşi vadă fiul, iar nora lui era în siguranţă. Sau cel puţin aşa credea el.
Tot dornţa de supravieţuire şi de a-şi vedea iubitul din nou o făcu pe fată să împuşte soldatul, însă nu-l omorî. Luă cheile unui bolit parcat în depozitele părăsite şi zbură cu el până ce primul motel i se ivi.
Între timp, Bubosul o duse pe prinţesă înapoi , la aeroport. Destinaţia însă era diferită. Mafia americană aştepta sosirea lor şi ştia că au încheiat o afacere buna cu săgeata interlopului Cerveni. Primeau marfa, nu erau prinşi de poliţie, deoarece aveau o garanţie, fata. Bubosul nu ştia. Prinţesa aţipi, aşadar nu avu timp să realizeze că zborul dură mai mult de 5 ore. Aeroportul din bahamas era pustiu, fiind folosit numai în cazuri urgente şi numai mafia americană. Fata se trezi în clipa în care un „şifonier”, înalt de 2 metri o lega de un scaun, iar în momentul acela îl văzu pe Bubos snopit în bătaie, leşinat.
Încercă să ţipe, să strige după ajutor, însă tot ce ieşea din gura ei, erau nişte gânguiri ca de bebeluş. Fusese drogată. Şi nu de mafie, ci de Bubos.
Adormii din nou, deşi împotriva voinţei ei. De data asta îl visă pe ţapu. Era în viaţă şi îi spunea şi ei asta. Îi repeta că trebuie să se întoarcă la Mario, însă ea refuza, zicându-i că îl iubeşte. Dar visul se termină, iar prinţesa se trezii datorită zgomotelor din cameră.
- Gata. L-au eliberat pe Cerveni, îi spuse Naşul lui Bubosu.
- Dă-ne drumu, cioară împuţită. Aşa ne-a fost nouă vorba? Lasa-mi fata în pace!
- Voi... adică ea, nu t, e garanţia noastră.
- Trebuia să plec cu ea după ce vă aduceam marfa.
- S-au schimbat planurile. Şi cred că o să i păstrez pentru mine pe ea.
- Şi cu mine, cum rămîne?
- Cred că vietăţile Atlanticului mănâncă şi bube pe timpd e criză. Chiorule!?
- Da şefu?
- Mâine dimineaţă... îl duci... ştii tu!
- Da şefu!!
- Dezleagă fata. Cum se trezeşte o trimiteţi la mine. În seara asta e vreme de făcut copii.
Râsul impregnant al piticului obez făcu fata să tresară, la gândul că ar putea să o atingă măcar. După ce se asigură că toată lumea a plecat, prinţesa se duse spre colţul în care prietenul iubitului ei stătea şi îşi înfipse un pumn, adând în stomacul lui.
- Bubosule!!! Ce mi-ai făcut mă, nenorocitule?
- Nu trebuia să iasă aşa. Trebuia să fiu umărul pe care tu să plângi. Să ne iubim. Să îl uiţi pe Ţapu şi să fi a mea. Te-am plăcut de când te-am cunoscut şi merue am vrut să te am. Te-aş fi cumărat dacă nu ai fi fost atât de scumpă.
- Şti bine că nici dacă ai fi fost ultimul bărbat de pe faţa pământului, singurul lucru pe care l-aş fi făcut cu tine, ar fi fost să îţi vorbesc despre Ţapu...
- Nu. O a fii a mea. Jur!
- Bubosule, uite, nu e vreme de asta. Gorilele liliputanului aăla pot intra aici din clipă în clipă. Am ănţeles că îl asculta pe Cerveni, că tremură în faţa lui. Trebuie să îl contactezi pe Cerveni. Trebuie să îi spui unde sunt şi trebuie să îi zici să mă scoată de aici. Dacă află tata, nu o să mă mai alse să ies din casă în vecii vecilor, ba mai rău, ma pune să mă mărit cu Mario. Trebuie să îl răzbunăm pe Ţapu. Să îl lovim pe tata unde îl doare mai tare!Te rog, Bubosule, dacă ţii măcar puţin la mine, scapă de negroteii ăia şi caută-l pe Cerveni.
- Neaaaa!!! Eu am inventat psihologia inversă. Nu-ţi merge cu mine.
- Bubosule, oamenii ăştia nu glumesc. Gândeşte-te că nu o să fiu nici a ta. Gândeşte-te că căcatu’ ăla de om mă va ţine pentru el. Fă-o pentru mine.. Fă-o pentru prietenul tău cel mai bun, pentru Ţapu. Când săgeata lu’ ăla vine să ma ia sa mă ducă la Naşu’, eu o sa las uşa descuiată. O să îi spun că vreau să îmi iau rămas-bun de la tine. Apoi hotărăşti tu ce e de făcut.
- Ţapu nu o să afle niciodată unde eşti! Nici el, nici Cerveni!
- Ţapu??? Trăieşte?
Acum nimic nu mai conta, mafiotul i-ar fi putut face orice; ştia că iubitul ei nu a murit, atât conta. Ar fi putut să moară liniştită acum când ştia că el trăieşte.
- Bubosule!! Vorbeşte cu mine!!! Fata ţipa la el şi în acelaşi timp îl lovea cu mâinile-i tremurânde peste faţa însângerată. Moment în care Bubosul cade într-un somn adâc, frate cu moartea, înşelător însă. Auzind mişcarea, gprilele ajung în cameră şi încep să târască fata după ei
- Vă rog, lăsaţi-ma să îmi iau rămas bun de la el. E prietenul meu.
- Daca zice şefu’ te las, până atunci te duc la el.
Ştia că era singura şansă ca Bubosul să scape şi că o ratase... Şeful lor nu era prost, şi-ar fi dat seama de orice neregulă.
Între timp, Cerveni aflase ceva de Bubosu şi de ce îi făcuse Juniorului său. Aşadar, îi spuse Naşului să îl ţină în viaţă până a doua zi, să îl facă sa creadă că încă nu ştie nimic despre amestecul lui în ceea ce fiul său a păţit si să aibă grijă ca prinţesei să nu îi lipsească nimic.
Zbura de 2 ore, iar vremea era nefavorabilă. Dorinţa de supravieţuire îl fpcu să aterizeze în Spania. Era timp destul. Trebuia să îşi vadă fiul, iar nora lui era în siguranţă. Sau cel puţin aşa credea el.
Tot dornţa de supravieţuire şi de a-şi vedea iubitul din nou o făcu pe fată să împuşte soldatul, însă nu-l omorî. Luă cheile unui bolit parcat în depozitele părăsite şi zbură cu el până ce primul motel i se ivi.
marți, 6 octombrie 2009
The Goat And The Princess, Part 4
The Goat And The Princess, Part 3
Undeva în Valencia, pe un aeroport privat ateriza avionul regalităţii. Ochii căprui ai fetei, erau goi, parcă lipsiţi de viaţă, în agonie, încercau să se resusciteze reciproc, însă degeaba; aparatul nu era conectat la electricitate. Undeva în adâncul sufletului, simţea o durere sfăşietoare, ca atunci când cineva scormonea cu o lamă ascuţită a unei săbii, într-o rană abia cicatrizată.
- Să mergem iubirică
Prinţesa se făcu că nu aude, în inerţia ei, continuând să privească în van , prin gemuleţul avionului.
- Tu n-auzi, fată? Se răsti Mario, gândindu-se că poate va reuşi să îşi impună bărbăţia în faţa sensibilităţii şi a fineţii tinerei.
La auzul acestor vorbe Prinţesa se ridică.
- Aşa mai merge, îmi palce când mă asculţi...AAAUU!!!
Moment în care un genunchi drept i se înfipse între picioare, lovind puternic mădularul.
- Asta este pentru că nu îmi place să mi se zică cum mi-ai spus tu şi dacă cineva mi-ar zice aşa, numai Ţapu ar putea să o facă. Iar asta...-un alt genunchi drept, de data asta mai puternic, tasă mic dejunul, prânzul şi cina şi le comprimă într-un obiect de mărimea unui ou de prepeliţă- asta este pentru că ai ţipat la mine. Dacă tata te-a pus să mă urmăreşti, eu nu îţi voi permite decât să respecţi ordinul de restricţie. Şi ascultă-mă bine, dacă vrei să ai parte de moştenitori, păstrează o distanţă de 30 de metri faţă de mine, cameră, maşină, locul în care mă aflu, dorm, mănânc, mă spăl pe dinţi. Clar?
Covorul roşu s-a aşternut pentru a doua oara în faţa Prinţesei. Poate că dacă ar fi fost o altă împrejurare ar fi fost puţin fericită... sau măcar dacă el ar fi fost lângă ea... măcar dacă el i-ar fi dat un mesaj, dar se pare că nu îi pasă. Nici măcar nu a venit să se întâlnească înainte să plece. Planul prinţesei era să fugă cu el, să uite de tată, de mamă, de tot, dar se pare că şi.ar fi pus familia în cap degeaba; prinţul ei nu simte acelaşi lucru pentru ea.
Treptat ajunse la locul de unde limuzia îi ridică. Ghidul, un tânăr francez, blond, cu ochii albaştrii, le prezentă ofertele primelor două zile.
- Şi la mall când mergem? Întrebă Mario
- Să te ia...
Prinţesa nu continuă.
- Deci, luam oferta numarul 1, Palacio del Marques de Dos Aguas şi Museo Nacional de Ceramica sau luăm oferta...
- Nu-mi pasă. Du-ne unde vrei.
Tot ce ea voia, era să îl vadă pe el. Să primească măcar un semn de viaţă.
Accentul ghidului, Maurice, se perinda printre încercarea lui de a vorbi limba italiană şi a pronunţa corect denumirile obiectivelor turistice din Spania. Ţinând cont de faptul ca francezii sunt rârâiţi, spaniolii sâsâiţi, iar italienii vorbesc repede, era foarte amuzant să îl auzi în încercarea lui disperată disperată de a vorbii limbi latine, dar oarecum paralele. Era un gest admirabil, ţinând cont de faptul că occidentalii sunt oameni comozi care nu cunosc o altă limba, cu excepţia limbii lor materne. Era pentru prima dată când prinţesa zâmbi în acea zi.
După ce îşi îndeplini sarcina din prima zi, Maurice, se scuză şi se retrase spunând că trebuie să ajungă la bancă să îi tirmită bani mamei lui din Franţa, care era bolnavă. Însă maurice avea ceva de ascuns, faptul că era gay şi îşi petrecea nopţile în barul al cărui proprietar era.
La ora 23, extenuată, prinţesa se conectă pe internet, în speranţa că va da de iubitul ei.
Nimic. Situaţia se înrăutăţea. Niciodată nu a trecut mai mult de o oră în care să nu vorbească, o oră în care să nu primească un mesaj de la el: Ce faci? sau Mi-e dor de tine sau o îmbrăţişare şi un pupic.
După 4 ore de survolare pe întinsele zări ale Spaniei, avionul lui Cerveni primii aprobarea pentru a ateriza. În Madrid. Cum prinse semnal, Ţaău îşi verifică căsuţa, căsuţă care era full datorită mulţii de mesaje pe care i le lăsase iubita lui.
Acum era la 400 de km depărtare şi nu îi venea să creadă că nu reuşise să aterizeze în Valencia.
- Încerc să obţin aprobarea de aterizare în valencia şi decolam, îi spuse pilotul, însă prea târziu, Ţapu deja închiriase o masină sport, care prindea undeva peste 250 km.
Gonea nebun pe autostradă. Era singura maşină trază la ora aceea. După ce Bubusul îl sună să îi spună unde era cazată fata lui, Ţapu călcă acceleraţia, pănâ ce maşina fu turată la maxim , în ultima treaptă.
După o oră jumate de mers ajunse la Hotelul Valencia Palace, însă nu înainte ca Bucosu şi pilotul să fi vorbit deja cu prinţesa.
- Bălosule!!! Ce cauţi aici? Prinţesa era foarte fericită şi nu începta să îl ia în braţe pe Bubos; ea îi spunea altfel decât ceilalti, bălosul şi nu Bubosul. Unde e prinţul meu?
Bubosul plecă ochii în pământ şi lăsă o lacrimă să îi alunece pe obraz...
Undeva în Valencia, pe un aeroport privat ateriza avionul regalităţii. Ochii căprui ai fetei, erau goi, parcă lipsiţi de viaţă, în agonie, încercau să se resusciteze reciproc, însă degeaba; aparatul nu era conectat la electricitate. Undeva în adâncul sufletului, simţea o durere sfăşietoare, ca atunci când cineva scormonea cu o lamă ascuţită a unei săbii, într-o rană abia cicatrizată.
- Să mergem iubirică
Prinţesa se făcu că nu aude, în inerţia ei, continuând să privească în van , prin gemuleţul avionului.
- Tu n-auzi, fată? Se răsti Mario, gândindu-se că poate va reuşi să îşi impună bărbăţia în faţa sensibilităţii şi a fineţii tinerei.
La auzul acestor vorbe Prinţesa se ridică.
- Aşa mai merge, îmi palce când mă asculţi...AAAUU!!!
Moment în care un genunchi drept i se înfipse între picioare, lovind puternic mădularul.
- Asta este pentru că nu îmi place să mi se zică cum mi-ai spus tu şi dacă cineva mi-ar zice aşa, numai Ţapu ar putea să o facă. Iar asta...-un alt genunchi drept, de data asta mai puternic, tasă mic dejunul, prânzul şi cina şi le comprimă într-un obiect de mărimea unui ou de prepeliţă- asta este pentru că ai ţipat la mine. Dacă tata te-a pus să mă urmăreşti, eu nu îţi voi permite decât să respecţi ordinul de restricţie. Şi ascultă-mă bine, dacă vrei să ai parte de moştenitori, păstrează o distanţă de 30 de metri faţă de mine, cameră, maşină, locul în care mă aflu, dorm, mănânc, mă spăl pe dinţi. Clar?
Covorul roşu s-a aşternut pentru a doua oara în faţa Prinţesei. Poate că dacă ar fi fost o altă împrejurare ar fi fost puţin fericită... sau măcar dacă el ar fi fost lângă ea... măcar dacă el i-ar fi dat un mesaj, dar se pare că nu îi pasă. Nici măcar nu a venit să se întâlnească înainte să plece. Planul prinţesei era să fugă cu el, să uite de tată, de mamă, de tot, dar se pare că şi.ar fi pus familia în cap degeaba; prinţul ei nu simte acelaşi lucru pentru ea.
Treptat ajunse la locul de unde limuzia îi ridică. Ghidul, un tânăr francez, blond, cu ochii albaştrii, le prezentă ofertele primelor două zile.
- Şi la mall când mergem? Întrebă Mario
- Să te ia...
Prinţesa nu continuă.
- Deci, luam oferta numarul 1, Palacio del Marques de Dos Aguas şi Museo Nacional de Ceramica sau luăm oferta...
- Nu-mi pasă. Du-ne unde vrei.
Tot ce ea voia, era să îl vadă pe el. Să primească măcar un semn de viaţă.
Accentul ghidului, Maurice, se perinda printre încercarea lui de a vorbi limba italiană şi a pronunţa corect denumirile obiectivelor turistice din Spania. Ţinând cont de faptul ca francezii sunt rârâiţi, spaniolii sâsâiţi, iar italienii vorbesc repede, era foarte amuzant să îl auzi în încercarea lui disperată disperată de a vorbii limbi latine, dar oarecum paralele. Era un gest admirabil, ţinând cont de faptul că occidentalii sunt oameni comozi care nu cunosc o altă limba, cu excepţia limbii lor materne. Era pentru prima dată când prinţesa zâmbi în acea zi.
După ce îşi îndeplini sarcina din prima zi, Maurice, se scuză şi se retrase spunând că trebuie să ajungă la bancă să îi tirmită bani mamei lui din Franţa, care era bolnavă. Însă maurice avea ceva de ascuns, faptul că era gay şi îşi petrecea nopţile în barul al cărui proprietar era.
La ora 23, extenuată, prinţesa se conectă pe internet, în speranţa că va da de iubitul ei.
Nimic. Situaţia se înrăutăţea. Niciodată nu a trecut mai mult de o oră în care să nu vorbească, o oră în care să nu primească un mesaj de la el: Ce faci? sau Mi-e dor de tine sau o îmbrăţişare şi un pupic.
După 4 ore de survolare pe întinsele zări ale Spaniei, avionul lui Cerveni primii aprobarea pentru a ateriza. În Madrid. Cum prinse semnal, Ţaău îşi verifică căsuţa, căsuţă care era full datorită mulţii de mesaje pe care i le lăsase iubita lui.
Acum era la 400 de km depărtare şi nu îi venea să creadă că nu reuşise să aterizeze în Valencia.
- Încerc să obţin aprobarea de aterizare în valencia şi decolam, îi spuse pilotul, însă prea târziu, Ţapu deja închiriase o masină sport, care prindea undeva peste 250 km.
Gonea nebun pe autostradă. Era singura maşină trază la ora aceea. După ce Bubusul îl sună să îi spună unde era cazată fata lui, Ţapu călcă acceleraţia, pănâ ce maşina fu turată la maxim , în ultima treaptă.
După o oră jumate de mers ajunse la Hotelul Valencia Palace, însă nu înainte ca Bucosu şi pilotul să fi vorbit deja cu prinţesa.
- Bălosule!!! Ce cauţi aici? Prinţesa era foarte fericită şi nu începta să îl ia în braţe pe Bubos; ea îi spunea altfel decât ceilalti, bălosul şi nu Bubosul. Unde e prinţul meu?
Bubosul plecă ochii în pământ şi lăsă o lacrimă să îi alunece pe obraz...
Noi schimbări la bac
Deci nu ştiu cine e omuleţul ăsta, Boc, însă e cel mai tare:X Ne da variantele pt. bac:X:X
Şi a schimbat şi probele orale.
14 – 18 decembrie 2009 - Are loc înscrierea pentru examen.
15-17 februarie - Elevii dau proba orala de comunicare orala la limba romana.
17-19 februarie - Are loc proba de comunicare orala la limba materna.
19 si 29 aprilie - Are loc proba de competente digitale.
31 mai-4 iunie - Are loc proba de limba moderna.
11 iunie 2010 - Se încheie cursurile pentru clasa a XII-a.
28 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura romana.
29 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura materna.
30 iunie 2010 - Elevii dau proba obligatorie a profilului.
1 iulie 2010 - Are loc proba scrisa, la alegere, a profilului si specializarii.
3 iulie 2010 - Afisarea rezultatelor si depunerea contestatiilor.
Multa BAFTA!
Şi a schimbat şi probele orale.
14 – 18 decembrie 2009 - Are loc înscrierea pentru examen.
15-17 februarie - Elevii dau proba orala de comunicare orala la limba romana.
17-19 februarie - Are loc proba de comunicare orala la limba materna.
19 si 29 aprilie - Are loc proba de competente digitale.
31 mai-4 iunie - Are loc proba de limba moderna.
11 iunie 2010 - Se încheie cursurile pentru clasa a XII-a.
28 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura romana.
29 iunie 2010 - Are loc proba scrisa la limba si literatura materna.
30 iunie 2010 - Elevii dau proba obligatorie a profilului.
1 iulie 2010 - Are loc proba scrisa, la alegere, a profilului si specializarii.
3 iulie 2010 - Afisarea rezultatelor si depunerea contestatiilor.
Multa BAFTA!
Orice om care se respectă, merge la frizerie o dată pe lună
A trecut ceva timp de când n-am mai vizitat o frizerie. Pot spune exact cât. Eram prin clasa a şasea şi îmi plăcea de un tip când acesta mi-a spus că se duce să se tundă. Şi eu trebuia să mă tund, deoarece începea şcoala şi mă făceam copil frumos. Aşadat am dat iama peste mama şi i-am cerut bani să mă tund. Însă tipul se tundea la o frizerie. Aşadar, m-am tuns şi eu la frizerie. I-am zis să mă tundă în scări şi m-a tuns în formă de "V". Şi am ajuns eu acasă şi, uitându-mă în oglindă şi neplăcându-mi ce văd, mi-am îndreptat părul cu foarfeca. Şi mă întreabă mama: Cine te-a căprit fată aşa? şi i-am zis că frizeriţa...
Azi am fost cu Cristi să se tundă. Nu mai ştiam cum e să mergi la frizerie.
Îmi amintesc când eram mică şi mi-am făcut breton cu foarfeca; şi mie şi tatălui meu (la el am lucrat mai mult mustaţa). Şi m-a luat frumos de mânuţă şi m-a dus la frizerie şi a zis: băieţeşte.
Azi am văzut cum lumea intra în frizerie, se aşeza pe scaun şi în 10-20 minute iese mulţumită, fără prea mult păr în cap şi bani în portofel.
Eu când mă duc să mă tund, 20 de min le aştept să îmi vină rândul şi în vreo 2-3 ore termin...
The Goat And The Princess, Part 2
The Goat And The Princess, Part 1
The Goat And The Princess, Part 2
Deși îi spusese că da, că se vor întâlnii următoarea zi, fata știa în adâncul sufletului că nu va fi așa. Tatăl ei avea alte planuri pentru ea.
- Prințeso, asta e pentru tine.
Îi întinse un plic maroniu pe care trona o ștampilă oficială.
- Pleci în vacanță. Ai aici toate actele: pașaport, procură, tot.
- Dar tată!!! Trebuie să mă pregătesc de școală. Mai sunt doar două săptămâni de vacanță și nu am cum să mă duc la școală fără să citesc ceva înainte.
- Draga mea, nimeni nu învață în vacanță. Pleci în Spania. Atât.
- Tată nu mă cumpăra. Ști prea bine că nu merge așa…
- Ba ai să vezi că merge. Pleci. Și o sa vina cu tine băiatul ăla… Cum îi zice??
- Țapu?? Se întrebă fata în gând, deși știa că răspunsul este nu.
- Ăsta de stă la capul străzii, de o are pe mă-sa de lucrează la poliție, lângă biroul meu. Mario.
- Ai de gând să mă urmărești și acu?? După ce că mă trimiți în vacanță cu japca? Mai îți trimiți și colegii să îți dea ție raportul.
- Revizuiește-ți comportamentul, tânără domnișoară. Ziceai că vrei să te pregătești pentru școală, începe prin a-ți aminti de cei 7 ani de acasă… Ți/am urmărit telefonul. știu că te vezi cu acela al lui Cerveni. Trebuie să înveți că nu poți avea ce vrei tu, trebuie să faci și ca mine. Așa că m-am hotărât să îți interzic să te mai vezi cu el. Tac-su o să ia vreo 10-15, numai că ne lipsesc probele. I-a plătit pe unii să declare că a fost o farsă treaba cu drogurile, dar am eu ac de cojocul lui. Nimeni nu se pune cu mine.
- Ești imposibil!!! Stai liniștit, tot te urăsc. Dacă îmi oferi vacanțe scumpe, asta nu înseamnă că o sa fac ce vrei tu!!! Și Cerveni nu a făcut niciodată nimic ilegal. Aș fi știut asta. Dar tu nu, niciodată nu poți să mă asculți și pe mine. În Spania oricum nu o să mă duc!
- Ba chiar asta o să faci. Pleci in Spania cu Mario și punct!
- Nu tată, nu o să mai fac niciodată ceea ce tu îmi dictezi. Câteodată îmi doresc să mori! Sau poate ar fi mai bine să mor eu…
Din nou lacrimi. Vru să îl sune pe el, dacă ar fi vorbit s-ar fi simțit mult mai bine, s-ar fi liniștit., însă el și-ar fi dat seama că este ceva în neregulă cu ea, așa că tastă un mesaj: Trebuie să ne vedem. Ne întâlnim la colț, cât de repede poți să ajungi.
În o jumătate de oră Țapu era la colț, însă era prea târziu. Prințesa se certa cu tatăl ei, acesta încerca să o bage cu forța într-o mașină.
- Ia-l pe Bubosu și aduceți-mi-o. Acum. Faceți orice e de făcut. Treceți peste cadavrul burtosului și al oricui este nevoie.
Însă era prea târziu, mașina plecă în trombă.
- Bubosule! Veniți aici. Trebuie să îi urmărim.
Țapu se urcă el la volan și plecă cu mașina, chiar dacă cu o săptămâna în urmă un polițist i-a luat permisul când l-a prins depășind limita de viteză.
Fata deja arăta actele vameșului și curând o zării pășind pe treptele unui avion privat. Sigla regalității era bătută în aer pe aripa stângă, iar covorul roșu se ridică ușor, atunci când Țapu realiză ce se întâmplă.
- Ce facem șefule? Întrebă una din gorile. Sună-l pe tata. Spune-i că nu mă pot ocupa azi de el și spune-i că îmi pare rău, dar o să îl scot de acolo curând. Bubosule, pregătește-mi avionul, plecăm.
- Unde?
Țapu se uită la telefon și citi un ultim mesaj de la iubita lui: Spania. Tata. Îmi pare rău.
- Spania. Dar înainte aranjați-l pe Burtos. Să mă țină minte și precizați-i că la o Prințesă nu trebuie să țipi.
The Goat And The Princess, Part 2
Deși îi spusese că da, că se vor întâlnii următoarea zi, fata știa în adâncul sufletului că nu va fi așa. Tatăl ei avea alte planuri pentru ea.
- Prințeso, asta e pentru tine.
Îi întinse un plic maroniu pe care trona o ștampilă oficială.
- Pleci în vacanță. Ai aici toate actele: pașaport, procură, tot.
- Dar tată!!! Trebuie să mă pregătesc de școală. Mai sunt doar două săptămâni de vacanță și nu am cum să mă duc la școală fără să citesc ceva înainte.
- Draga mea, nimeni nu învață în vacanță. Pleci în Spania. Atât.
- Tată nu mă cumpăra. Ști prea bine că nu merge așa…
- Ba ai să vezi că merge. Pleci. Și o sa vina cu tine băiatul ăla… Cum îi zice??
- Țapu?? Se întrebă fata în gând, deși știa că răspunsul este nu.
- Ăsta de stă la capul străzii, de o are pe mă-sa de lucrează la poliție, lângă biroul meu. Mario.
- Ai de gând să mă urmărești și acu?? După ce că mă trimiți în vacanță cu japca? Mai îți trimiți și colegii să îți dea ție raportul.
- Revizuiește-ți comportamentul, tânără domnișoară. Ziceai că vrei să te pregătești pentru școală, începe prin a-ți aminti de cei 7 ani de acasă… Ți/am urmărit telefonul. știu că te vezi cu acela al lui Cerveni. Trebuie să înveți că nu poți avea ce vrei tu, trebuie să faci și ca mine. Așa că m-am hotărât să îți interzic să te mai vezi cu el. Tac-su o să ia vreo 10-15, numai că ne lipsesc probele. I-a plătit pe unii să declare că a fost o farsă treaba cu drogurile, dar am eu ac de cojocul lui. Nimeni nu se pune cu mine.
- Ești imposibil!!! Stai liniștit, tot te urăsc. Dacă îmi oferi vacanțe scumpe, asta nu înseamnă că o sa fac ce vrei tu!!! Și Cerveni nu a făcut niciodată nimic ilegal. Aș fi știut asta. Dar tu nu, niciodată nu poți să mă asculți și pe mine. În Spania oricum nu o să mă duc!
- Ba chiar asta o să faci. Pleci in Spania cu Mario și punct!
- Nu tată, nu o să mai fac niciodată ceea ce tu îmi dictezi. Câteodată îmi doresc să mori! Sau poate ar fi mai bine să mor eu…
Din nou lacrimi. Vru să îl sune pe el, dacă ar fi vorbit s-ar fi simțit mult mai bine, s-ar fi liniștit., însă el și-ar fi dat seama că este ceva în neregulă cu ea, așa că tastă un mesaj: Trebuie să ne vedem. Ne întâlnim la colț, cât de repede poți să ajungi.
În o jumătate de oră Țapu era la colț, însă era prea târziu. Prințesa se certa cu tatăl ei, acesta încerca să o bage cu forța într-o mașină.
- Ia-l pe Bubosu și aduceți-mi-o. Acum. Faceți orice e de făcut. Treceți peste cadavrul burtosului și al oricui este nevoie.
Însă era prea târziu, mașina plecă în trombă.
- Bubosule! Veniți aici. Trebuie să îi urmărim.
Țapu se urcă el la volan și plecă cu mașina, chiar dacă cu o săptămâna în urmă un polițist i-a luat permisul când l-a prins depășind limita de viteză.
Fata deja arăta actele vameșului și curând o zării pășind pe treptele unui avion privat. Sigla regalității era bătută în aer pe aripa stângă, iar covorul roșu se ridică ușor, atunci când Țapu realiză ce se întâmplă.
- Ce facem șefule? Întrebă una din gorile. Sună-l pe tata. Spune-i că nu mă pot ocupa azi de el și spune-i că îmi pare rău, dar o să îl scot de acolo curând. Bubosule, pregătește-mi avionul, plecăm.
- Unde?
Țapu se uită la telefon și citi un ultim mesaj de la iubita lui: Spania. Tata. Îmi pare rău.
- Spania. Dar înainte aranjați-l pe Burtos. Să mă țină minte și precizați-i că la o Prințesă nu trebuie să țipi.
luni, 5 octombrie 2009
Family means to me... Another English Homework
Family:
respect
trust
happiness ->scuzaţi "y" din poză:D
game
freedom
love
Nu că asta gândeşte toată lumea...
Nu că se simt toate, simultan...
Nu că am stat să mă gândesc prea mult la asta-
ci pentru că îţi vine pe moment...
Atunci când te gândeşti la cineva drag...
Atunci când îţi imaginezi ceva frumos...
Atunci când te vezi mai mare...
respect
trust
happiness ->scuzaţi "y" din poză:D
game
freedom
love
Nu că asta gândeşte toată lumea...
Nu că se simt toate, simultan...
Nu că am stat să mă gândesc prea mult la asta-
ci pentru că îţi vine pe moment...
Atunci când te gândeşti la cineva drag...
Atunci când îţi imaginezi ceva frumos...
Atunci când te vezi mai mare...
Puzzle
Toţi am văzut blocurile din oraşul nostru şi tentativa de izolare a lor. Mă refer la faptul că nu toţi îşi permit să îşi izoleze apartamentul în exterior, aşa că, partea lor rămâne "nerezolvată", ca o pătrăţică ce lipseşte dintr-un puzzle.
Aşadar, să vă spun cum a început totul: cu ceva timp în urmă a avut loc o mirifică şedinţă pe scară; toţi locatarii au coborât în faţa blocului şi au început să se plângă, ba că e prea multă gălăgie că stau copiii în faţa blocului, ba că e mizerie tot de la copii... În momentul în care s-a ajuns la lucruri mai serioase, s-a pus problema izolării blocului, în exterior. Toţi au fost de acord pe moment, însă când a venit timpul să plătească, mulţi au dat înapoi. În procent? Nu mă pricep, cert este că tatăl meu a urcat macaraua la etajul 1 şi că apartamentul meu o sa fie singurul apartament izolat din bloc.
Aşadar, să vă spun cum a început totul: cu ceva timp în urmă a avut loc o mirifică şedinţă pe scară; toţi locatarii au coborât în faţa blocului şi au început să se plângă, ba că e prea multă gălăgie că stau copiii în faţa blocului, ba că e mizerie tot de la copii... În momentul în care s-a ajuns la lucruri mai serioase, s-a pus problema izolării blocului, în exterior. Toţi au fost de acord pe moment, însă când a venit timpul să plătească, mulţi au dat înapoi. În procent? Nu mă pricep, cert este că tatăl meu a urcat macaraua la etajul 1 şi că apartamentul meu o sa fie singurul apartament izolat din bloc.
Gossip Girl
Am aflat cine e gossip :D
Tot căutând pe net celebrităţi pe care să le îmbrac pe stardoll, am aterizat pe imdb. Şi, uitându-mă prin "şifonierul" gossip, am aflat cine este cu adevărat vocea care de la primul episod continuă să bage râcă între actorii din celebrul serial.
Este vorba despre .... pam-pam... Kristen Bell
vineri, 2 octombrie 2009
De povestit nepoţilor
Să le amintiţi părinţilor voşzri, înainte să fie prea târziu, de povestea bătrânelului care era ţinut de copiii lui într-un colţ al casei şi mânca din farfurie de lemn, cu lingura de lemn, deoarece îi tremurau mâinile şi spărgea tot timpul câte ceva. Să îi mai spuneţi că bătrânelul şi-a iubit copiii şi a fost mândru întotdeauna de reuşitele lor.
Cunosc un tată care nu e niciodată mulţumit de ceea ce face copilul său. Este tatăl meu.
Cunosc un tată care nu e niciodată mulţumit de ceea ce face copilul său. Este tatăl meu.
joi, 1 octombrie 2009
Bancuri cu Chuck Norris
În ora de info am citit bancuri cu Chuck Norris. Sunt foarte seci, dar amuzante.
Enjoy!
De ce in calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie?
Nimeni nu il pacaleste de Chuck Norris!
Enjoy!
De ce in calendarul lui Chuck Norris se trece direct de la 31 martie la 2 aprilie?
Nimeni nu il pacaleste de Chuck Norris!
Chuck Norris nu poarta ceas. El decide cat e ceasul.
De ce doarme Chuck Norris cu lumina aprinsa? Nu pt ca ii e teama de intuneric, ci pt ca intunericului ii e frica de el.
Chuck Norris nu va face niciodata infarct. Inima nu e atat de tampita sa-l atace.
Chuck Norris joaca ruleta ruseasca cu pistolul plin. Si castiga mereu.
In loc de picaturi de ochi, Chuck Norris foloseste sos picant.
Cand Chuck Norris taie ceapa, nu plange el, ci ceapa.
Chuck Norris nu are frunte. Ala e doar al treilea sau pumn.
Nu exista lesbiene. Doar femei care nu l-au cunoscut inca pe Chuck Norris.
Chuck Norris doarme cu perna sub pistol.
Chuck Norris a fost deja pe Marte, de aceea acolo nu exista viata.
Chuck Norris nu poate sa iubeasca, el poate doar sa nu ucida.
Chuck Norris stranuta cu ochii deschisi.
Cand merge la culcare, Bau-Bau se uita in dulap si sub pat sa nu fie cumva acolo Chuck Norris.
Chuck Norris a reusit sa numere pana la infinit. De doua ori.
Chuck Norris poate sa aplaude cu o singura mana.
Chuck Norris nu doarme. El asteapta.
Chuck Norris poate sa dea foc la furnici cu lupa. Noaptea!
Chuck Norris a lovit odata un cal in barba. Descendentii acelui cal se numesc acum girafe.
Chuck Norris s-a nascut intr-o cabana construita de el.
Chuck Norris a inghitit odata un borcan de somnifere. L-au facut sa clipeasca.
Chuck Norris doneaza regulat sange la crucea rosie, dar niciodata al lui.
Chuck Norris a ars odata o padure cand facea experimente cu apa.
Cand Chuck Norris face flotari, nu se ridica pe el, el impinge pamantul in jos.
Chuck Norris e cunoscut pentru modestia lui, dar recunoaste ca este a 8a minune a lumii.
Tu traiesti pentru ca te-a lasat Chuck Norris in viata.
miercuri, 30 septembrie 2009
Honey, tell me that you love me
Azi am făcut o listă cu alinturile folosite de tinerii în ziua de azi, pornind de la un singur cuvânt.
:|
Astora le-o fi ruşine cu numele lor?
:|
Astora le-o fi ruşine cu numele lor?
marți, 29 septembrie 2009
La şcoală
Mda.. toate bune şi frumoase. Alarma porneşte la 6 fără 20 (pun ceasul să sune mai devreme ca să pot să dau amânare), mami e la baie, mă culc la loc; reactivez alarma pentru ora 7:00. Sună la 7, mami tot la baie, dau amânare. 7 şi 5. Amânare. 7 şi 10. Amânare. 7 şi 15. Azi mă duc cu taxiul la şcoală. Ajung la şcoală, facem ora de istorie, iar după, hotărât: plecăm acasă.Iar. Din nou. De fapt, nu am pelcat acasă, ci am fost prin parc, am făcut multe poze şi nu au vrut să se dea cu mine în copaci la Parc Aventura:(. Dar mă duc mâine:D
Apoi ne-am dus la Mitropolie, am stat în foişor, am văzut o mămică foarte foarte bună:X şi am râs.
Copiii au plecat fiecare spre casa lui, iar eu m-am întanit cu Cristi.
Cât despre poze, vorbesc de la sine..
Grămada cere vârf... de fapt, am picat pe bune...
Şi-a băgat Iuly fundul..
Pizza time
Zâmbet de Monalysa
Piţi
- Zboară puiule...
- Zbor
În grup
Grup compact
Mămica aia bună rău, e cea cu rochiţă albastră, din sânga...
Apoi ne-am dus la Mitropolie, am stat în foişor, am văzut o mămică foarte foarte bună:X şi am râs.
Copiii au plecat fiecare spre casa lui, iar eu m-am întanit cu Cristi.
Cât despre poze, vorbesc de la sine..
Grămada cere vârf... de fapt, am picat pe bune...
Şi-a băgat Iuly fundul..
Pizza time
Zâmbet de Monalysa
Piţi
- Zboară puiule...
- Zbor
În grup
Grup compact
Mămica aia bună rău, e cea cu rochiţă albastră, din sânga...
Viaţa după colectare
Viaţa după colectare este un alt proiect Mai Mult Verde. Proiectul îşi propune să conştientizeze oamenii despre existenţa colectării selective şi a reciclării şi să-i mobilizeze să ceară autorităţilor un astfel de sistem de colectare selectivă. Acestă sarcină intră în obligaţia primăriilor conform angajamentelor faţă de UE.
Obiectivul imediat al proiectului este să se trimită 2000 de scrisori către primarii. Momentan, sunt puţin peste 1000.
Ce trebuie să faceţi?
Obiectivul imediat al proiectului este să se trimită 2000 de scrisori către primarii. Momentan, sunt puţin peste 1000.
Ce trebuie să faceţi?
Descărcaţi această scrisoare http://www.viatadupacolectare.ro/resurse/trimite-o-scrisoare-autoritatilor şi trimiteţi-o prin poştă la primăria din oraşul vostru, mergeţi personal să o depuneţi sau trimiteţi-o pe una din adresele primăriei: primarulmunicipiuluitargoviste@pmtgv.ro sau direct la dispeceratul mediului: pmt.luminitan@yahoo.com
Puteţi semna şi petiţia on-line : http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/sustine_colectarea_selectiva_-p55353047.html
luni, 28 septembrie 2009
Unde e domnul GEO?
Aseară, după orele 20, voiam să mă apuc de învăţat la istorie. Şi, cum orice lucru e mai plăcut decât să fac asta, am început să zapez; poate-poate dau de ceva drăguţ ca să mai amân cu puţin INEVITABILUL! Aşadar, mă uit la "Date my mom", iar apoi la două episoade din "I bet you will" şi la puţin dintr-un film draguţ pe Disney. Mă apuc iar de zappat şi mă opresc atunci când o fraieră începe să se bâlbâie. Nu, nu era nici sexi braşoveanca, nici oana zăvoranu (care nu se bâlbâie, are doar gura mare), nici fraierii ăia de pe realitatea, otv sau b1 care (atenţie: NU ştiu să!) prezintă ştirile, ci o nouă emisiune a spart topul bâlbelor şi prostiei. Bingo! Aţi ghicit este vorba despre BINGO metropolis sau ceva de genu', nu prea mă interesează.
Aşadar, tipii care prezentau, (nu mă refer la Ţociu şi Palade care sunt nişte magnifici şi merita o nota de la 20 în sus) una şi unu care nu ştiu de unde pana mea au apărut, habar n-aveau ce urmează să se întâmple în emisiune.
La un moment dat, tipa zice să dea un telefon, tipul zice să ia pauză, tipa zice să audă părerea juriului, tipul zice să vadă ce părere are domnul Popescu. Iar tipul nu ştia să zica Ţociu, zicea ceva de genu' Ciociu...
Care domn Popescu i-a luat locul domnului GEO (şi îndemnul: ZI-le domnu' Geo!!), de la concursul original care era odată prezentat de Dan Negru (o altă istorie).
Aşadar, tipii care prezentau, (nu mă refer la Ţociu şi Palade care sunt nişte magnifici şi merita o nota de la 20 în sus) una şi unu care nu ştiu de unde pana mea au apărut, habar n-aveau ce urmează să se întâmple în emisiune.
La un moment dat, tipa zice să dea un telefon, tipul zice să ia pauză, tipa zice să audă părerea juriului, tipul zice să vadă ce părere are domnul Popescu. Iar tipul nu ştia să zica Ţociu, zicea ceva de genu' Ciociu...
Care domn Popescu i-a luat locul domnului GEO (şi îndemnul: ZI-le domnu' Geo!!), de la concursul original care era odată prezentat de Dan Negru (o altă istorie).
vineri, 25 septembrie 2009
Se repetă... anotimpul (e de vină)
Azi am făcut ceva ce nu mai făcusem de mult timp. Mai precis, de la stagiunea care s-a încheiat în iunie, odată cu Festivalul Babel. Am sunat la teatru şi am rezervat bilete pentru spectacolul de mâine seară, "Comedia erorilor".
COMEDIA ERORILOR prezintă povestea a două cupluri de gemeni identici care au fost accidental separaţi la naştere, dar destinul îi readuce împreună. Antipholus din Siracuza şi servitorul său Dromio din Siracuza ajung în Efes unde locuiesc fraţii lor gemeni, Antipholus din Efes şi servitorul acestuia, Dromio din Efes. Când cei din Siracuza întâlnesc prietenii şi familiile fraţilor lor gemeni, o serie de întâmplări atrase de încurcarea identităţilor duc la o seducere aproape incestuoasă, arestarea lui Antipholus din Efes şi acuzaţii de infidelitate, furt, nebunie şi posedare demonică.
Aşadar, vă invit să faceţi acelaşi lucru. :D
COMEDIA ERORILOR prezintă povestea a două cupluri de gemeni identici care au fost accidental separaţi la naştere, dar destinul îi readuce împreună. Antipholus din Siracuza şi servitorul său Dromio din Siracuza ajung în Efes unde locuiesc fraţii lor gemeni, Antipholus din Efes şi servitorul acestuia, Dromio din Efes. Când cei din Siracuza întâlnesc prietenii şi familiile fraţilor lor gemeni, o serie de întâmplări atrase de încurcarea identităţilor duc la o seducere aproape incestuoasă, arestarea lui Antipholus din Efes şi acuzaţii de infidelitate, furt, nebunie şi posedare demonică.
Aşadar, vă invit să faceţi acelaşi lucru. :D
Paparazzi again !
Nu pot să ma abţin să nu vă reamintesc de cât de frumoasă este melodia "Paparazzi" a lui Lady Gaga şi cât de frumos este videoclipul!!
joi, 24 septembrie 2009
BANI PE POST
Concursul BaniPePost este organizat de Netpress Consulting S.R.L.
Participanţii la Concurs sunt obligaţi să respecte termenii şi condiţiile Regulamentului Oficial al Concursului (denumit în continuare "Regulament Oficial"), potrivit celor menţionate mai jos:
Regulamentul Oficial este întocmit şi va fi făcut public conform legislaţiei aplicabile din Romania, fiind disponibil gratuit oricărui solicitant pe site-ul www.banipepost.com. Regulamentul Oficial al Concursului va fi publicat pe toată perioada Concursului pe site-ul www.banipepost.com.
Concursul BaniPePost se desfaşoară pe teritoriul naţional al Romaniei şi este valabil pentru persoanele fizice care îndeplinesc următoarele condiţii:
1) Este deţinătorul unui blog în limba română;
2) Blogul are o vechime de peste 30 de zile, la data începerii concursului;
3) Blogul are o arhivă cronologică pe baza căreia i se poate determina vechimea;
4) Blogul conţine minimum 10 articole (exclusiv cel dedicat Concursului);
5) Blogul conţine 1 articol dedicat Concursului.
Concursul se desfăşoară în perioada 22 septembrie 2009 - 23 octombrie 2009. Concursul se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentului Regulament Oficial. Premiul Concursului este reprezentat de un laptop ASUS Eee 1002HA în valoare de 1.670 RON.
BAFTA! :D
Participanţii la Concurs sunt obligaţi să respecte termenii şi condiţiile Regulamentului Oficial al Concursului (denumit în continuare "Regulament Oficial"), potrivit celor menţionate mai jos:
Regulamentul Oficial este întocmit şi va fi făcut public conform legislaţiei aplicabile din Romania, fiind disponibil gratuit oricărui solicitant pe site-ul www.banipepost.com. Regulamentul Oficial al Concursului va fi publicat pe toată perioada Concursului pe site-ul www.banipepost.com.
Concursul BaniPePost se desfaşoară pe teritoriul naţional al Romaniei şi este valabil pentru persoanele fizice care îndeplinesc următoarele condiţii:
1) Este deţinătorul unui blog în limba română;
2) Blogul are o vechime de peste 30 de zile, la data începerii concursului;
3) Blogul are o arhivă cronologică pe baza căreia i se poate determina vechimea;
4) Blogul conţine minimum 10 articole (exclusiv cel dedicat Concursului);
5) Blogul conţine 1 articol dedicat Concursului.
Concursul se desfăşoară în perioada 22 septembrie 2009 - 23 octombrie 2009. Concursul se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentului Regulament Oficial. Premiul Concursului este reprezentat de un laptop ASUS Eee 1002HA în valoare de 1.670 RON.
BAFTA! :D
Mă caută mascaţi, să îmi fure telefonul :))
Nu mascaţii, ci MASCAŢI; oameni care poată măşti. De ce?
Păi începem cu începutul: de la un timp încoace tot primesc mass-uri gen "cine are un nokia 1100 de vânzare?" Primesc unul, primesc două, trei, nouă... Deja se înmulţesc ca ciorile.
A doua fază: mă sună o colegă şi mă întreabă dacă am un nokia 1100 pe acasă că prietenul ei care a stricat o piesa de la un model identic. Îi spun că nu, dar că o să mă interesez.
Mass-urile continuă. Dau search pe google "nokia1100". În acelaşi timp Cristi îmi trimite un link care duce pe site-ul acesta: http://www.go4it.ro/telefoane-mobile/ai-un-nokia-1100-vinde-l-cu-25000-de-euro-4231427/
Apare un scris albastru, mare, îngroşat:
Ai un Nokia 1100? Vinde-l cu 25.000 de euro!
Ha! Ha! Când am citit am început să râd. Însă, zâmbetul mi s-a şters de pe faţă când am văzut poza telefonului. Nu sunt o expertă într-ale telefoanelor, decât ce citesc şi eu pe emblema modeluli: nokia, sony ericsson, samsung, dar mai mult de atât nu ştiu. Însă faţa originală a telefonului meu este identică cu telefonul din poză. Cu timpul, s-a degradat, iar fratele meu a înlocuit-o cu una de la un alt model de telefon (nu întrebaţi:)) )
De aici titlul postului. Întrebare: dacă mă bate cineva şi îmi fură 1100?:))
marți, 22 septembrie 2009
Domnul EU de-a lungul timpului
În pozele de mai jos apare Denisa; sunt poze cu Denisa de la o vârsta fragedă, până în prezent:D
Denisa sunt eu!
Denisa sunt eu!
luni, 21 septembrie 2009
Homework
Am avut ca temă, pentru azi la ora de engleză, să facem un eseu de 300 de cuvinte despre "prietenie". Deoarece la ultima oră am lipsit, am fost la activtate la Europe Direct, nu am fost înştiinţată de aceasta. Aşadar azi am plecat cu dragii mei colegi de la oră şi am fost să bem ceva cald, deoarece temperatura de afară asta cerea. Însă, nu îmi place să rămân datoare, aşa că, mi-am făcut tema la engleză acum; mai bine mai târziu decât niciodată. Şi căutând ceva support pe domnul google, am găsit asta, mie mi-a plăcut tare rău:
Friendship isn`t how you forget, but how you forgive. Not how you listen, but how you understand. Not how you see, but how you feel. Not how you let go, but how you hold on.
Eseul pe care l-am făcut nu îl postez, deoarece e copiat în mare parte, iar unde nu e copiat, aberez eu :D
Friendship isn`t how you forget, but how you forgive. Not how you listen, but how you understand. Not how you see, but how you feel. Not how you let go, but how you hold on.
Eseul pe care l-am făcut nu îl postez, deoarece e copiat în mare parte, iar unde nu e copiat, aberez eu :D
duminică, 20 septembrie 2009
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Poze de la ultima acţiune de la Europe Direct
Mai precis, de la întalnirea cu domnul Orban, 17.09.2009...
vineri, 18 septembrie 2009
Bună dimineaţa soare!!
Dimineaţă. Foarte dimineaţă. 7 de dimineaţă. Plec spre şcoală. La un moment dat, un zgomot apăsător de tocuri începe să îmi dea târcoale, curând transformându-se în cel mai mare investigator, alergând după mine, parcă dorind să mă prindă din urmă. Accelerez. A treia, a patra, depăşesc limita legală de mult. La un moment dat, zgomotul ocoleşte un obstacol, dar revine curând pentru a mă tortura. Trebuie să prind verde la semafor, zgomotul nu va avea timp să treacă pe verde. Şi mai repede, mai e un pic, 20 de metri, 10, 5, 4, 3, 2, ROŞU! Aştept ştiind că zgomotul este udneva în spatele meu, urmărindu-mi fiecare mişcare, luându-mi pulsul şi parcă aşteptând momentul potrivit să atace.
VERDE! A-ntâia şi plec cu scârţ. Accelerez, turez la maxim, ajung la un alt semafor; nu, nu trebuie sa se faca ROŞU, zgomotul se apropie, ultimele clipe, ultima dimineaţă, ultima trecere de pietoni... când.. când...
Azi nu mai aştept să se facă verde la semaforul din faţă de la Muntenia; şi aşa durează mult...
Zgomotul amuţeşte, undeva departe, în spate...
VERDE! A-ntâia şi plec cu scârţ. Accelerez, turez la maxim, ajung la un alt semafor; nu, nu trebuie sa se faca ROŞU, zgomotul se apropie, ultimele clipe, ultima dimineaţă, ultima trecere de pietoni... când.. când...
Azi nu mai aştept să se facă verde la semaforul din faţă de la Muntenia; şi aşa durează mult...
Zgomotul amuţeşte, undeva departe, în spate...
joi, 17 septembrie 2009
Orfelia şi Gigel - Episodul 23
Între timp, la aeroport, Gigel îşi revenise sub atenta îngrijire a unei asistente foooaaarte amabile şi se gândea el cum să scape de Ofelia definitiv. De întors era sigur că se va întoarce. Şi nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o cu pletele în vânt alergând după el.
Nu ştiu exact despre ce e vorba, însă ăsta e hazul.
NOTĂ: La Cristinica în poveste, Orfelia şi-a schimbat numele în Ofelia!!!! OK
Încep povestea:
***
Ofelia: Gigicule, ţi-am adus un cadou, un mic suvenir pe care l-am luat (şparlit) de la hotel, din Bahamas.
Gigel: ... (wtf?!)
Ofelia: Şi am mai închiriat o camera la Marriott (din banii tăi, dhăă), numai pentru mine şi numai pentru tine.
Gigel, agasat, îi lipeşte o palmă asistentei peste fund. Face plici!
Ofeliei îi aluneca o lacrimă pe obraz. Oare acesta va fi sfârşitul? Oare Gigel se va despărţi de Ofelia?
Gigel: Ce cameră?
Ofelia: 104.
Gigel: Pe ce nume?
Ofelia: GiGi Burete
Gigel se ridică de pe scaunul pentru handicapaţi, ia asisetenta de mână, îi face cu ochiul spunându-i cam de ce sumă de bani dispune şi pleaca cu noul ferrari spre hotel.
Ofelia, amăgită pleacă. Se gândea să se întparcă de unde a plecat; la curcile ei, la găinile ei - acolo Gigicu nu o va căuta, dar totuşi, îi va lipsi. Ar fi vrut să îl mai strângă încă o dată în braţe; Ofelia nu era materialistă, ci doar se bucura că, după o viaţă petrecuta alături de Gigel având grijă de gospodărie, de animale şi mâncând numai ce le oferă natura, s-ar fi putut bucura împreună cu partenerul ei de viaţă de aceşti bani şi şi-ar fi eprmis să meargă la mare... Niciodată nu a văzut marea...
Mergând pe bulevardul Kiseleff, care era pustiu, o fraieră care şi-a luat permisul pe pile, blondă pe deasupra, o loveşte în plin, pe trecerea de pietoni.
Ofelia ajunge la spital, grav rănită, în copa, şanse de supravieţiuire minus infinit.
Oare Gigel o va vizita? Oare se vor împăca cei doi înainte de moartea Ofeliei? Oare Ofelia va fi salvată de dragostea pe care i-o poarta lui Gigi?
Rămâne să vedeţi în următorul episor care vă va fi oferit de domnul Cristian Moise :D
***
NOTĂ: Gigel şi Ofelia episodul 23 este un pic neinspirat ţinând cont că sunt un pic cam obosită, dar vreau să văd ce se întâmplă în continuare:D
Nu ştiu exact despre ce e vorba, însă ăsta e hazul.
NOTĂ: La Cristinica în poveste, Orfelia şi-a schimbat numele în Ofelia!!!! OK
Încep povestea:
***
Ofelia: Gigicule, ţi-am adus un cadou, un mic suvenir pe care l-am luat (şparlit) de la hotel, din Bahamas.
Gigel: ... (wtf?!)
Ofelia: Şi am mai închiriat o camera la Marriott (din banii tăi, dhăă), numai pentru mine şi numai pentru tine.
Gigel, agasat, îi lipeşte o palmă asistentei peste fund. Face plici!
Ofeliei îi aluneca o lacrimă pe obraz. Oare acesta va fi sfârşitul? Oare Gigel se va despărţi de Ofelia?
Gigel: Ce cameră?
Ofelia: 104.
Gigel: Pe ce nume?
Ofelia: GiGi Burete
Gigel se ridică de pe scaunul pentru handicapaţi, ia asisetenta de mână, îi face cu ochiul spunându-i cam de ce sumă de bani dispune şi pleaca cu noul ferrari spre hotel.
Ofelia, amăgită pleacă. Se gândea să se întparcă de unde a plecat; la curcile ei, la găinile ei - acolo Gigicu nu o va căuta, dar totuşi, îi va lipsi. Ar fi vrut să îl mai strângă încă o dată în braţe; Ofelia nu era materialistă, ci doar se bucura că, după o viaţă petrecuta alături de Gigel având grijă de gospodărie, de animale şi mâncând numai ce le oferă natura, s-ar fi putut bucura împreună cu partenerul ei de viaţă de aceşti bani şi şi-ar fi eprmis să meargă la mare... Niciodată nu a văzut marea...
Mergând pe bulevardul Kiseleff, care era pustiu, o fraieră care şi-a luat permisul pe pile, blondă pe deasupra, o loveşte în plin, pe trecerea de pietoni.
Ofelia ajunge la spital, grav rănită, în copa, şanse de supravieţiuire minus infinit.
Oare Gigel o va vizita? Oare se vor împăca cei doi înainte de moartea Ofeliei? Oare Ofelia va fi salvată de dragostea pe care i-o poarta lui Gigi?
Rămâne să vedeţi în următorul episor care vă va fi oferit de domnul Cristian Moise :D
***
NOTĂ: Gigel şi Ofelia episodul 23 este un pic neinspirat ţinând cont că sunt un pic cam obosită, dar vreau să văd ce se întâmplă în continuare:D
La centru
"Ce faceţi, vă distraţi?" Aceasta a fost prima întrebare adresată voluntarilor Centrului EUROPE DIRECT Târgovişte, de către Comisarul European Leonard Orban. Răspunsul nu a întârziat să vină; fiind unul pozitiv, voluntarii au continuat să fie bombardaţi şi cu alte întrebări: De cât timp sunteţi voluntari? De ce sunteţi voluntari? Ce faceţi ca voluntari în cadrul Centrului? şi aşa mai departe... Răspunsurile nu au întârziat nici de această dată. Atmosfera s-a încadrat într-un mediu mai neformal, voluntarii povestind despre toate activităţile la care au participat de la inaugurarea centrului până în prezent: Ziua Tineretului, Ziua Europei, Ziua Copilului, Caravana Copiii Colorează Viaţa, Campania de Ecologizare Reczcle, Raft and Race, Şcoala de Vară OSIM şi altele. Fiecare dintre voluntari aducând în discuţie evenimentul preferat.
Ca voluntar, eu personal, consider că fac ceea ce îmi place, adică mă implic în activităţi extraşcolare şi îi ajut pe alţii, ocupându-mi timpul liber pe care, în mod obişnuit, l-aş fi pierdut în alte feluri. În cadrul centrului facem ORICE! De la conceperea unor pliante, la montare de filmuleţe, organizare de activităţi sau realizare de materiale pentru buna funcţionare a evenimentului (ca diplome, afişe, program, etc.)
Domnul Orban nu a plecat fără să ne sfătuiască să continuăm în această direcţie, însă să ne axăm pe un anumit sector pe care să îl putem caracteriza din toate punctele de vedere. De asemenea, tot dânsul ne-a spus că o persoană învaţă pe tot parcursul vieţii şi că poţi învăţa din orice atâta timp cât eşti open-minded.
O să revin cu poze:D
Ca voluntar, eu personal, consider că fac ceea ce îmi place, adică mă implic în activităţi extraşcolare şi îi ajut pe alţii, ocupându-mi timpul liber pe care, în mod obişnuit, l-aş fi pierdut în alte feluri. În cadrul centrului facem ORICE! De la conceperea unor pliante, la montare de filmuleţe, organizare de activităţi sau realizare de materiale pentru buna funcţionare a evenimentului (ca diplome, afişe, program, etc.)
Domnul Orban nu a plecat fără să ne sfătuiască să continuăm în această direcţie, însă să ne axăm pe un anumit sector pe care să îl putem caracteriza din toate punctele de vedere. De asemenea, tot dânsul ne-a spus că o persoană învaţă pe tot parcursul vieţii şi că poţi învăţa din orice atâta timp cât eşti open-minded.
O să revin cu poze:D
miercuri, 16 septembrie 2009
Ce clasă sunteţi voi băă aştia mici?
Ăăă... a noua..pardon, zecea.. ăă, pardon, a unşpea, ăă... a doişpea..
Ce facem noi la şcoală...ăăăă... comandăm pizza şi facem poze:))
Mda..ăăă... oficial astea sunt primele poze de clasa a doişpea, la şcoală. Prima sesiune. Vor fi şi altele. Promitem... ;))
În prima poză, vi-l prezin pe Claudiu, noul nostru coleg :D
Ce facem noi la şcoală...ăăăă... comandăm pizza şi facem poze:))
Mda..ăăă... oficial astea sunt primele poze de clasa a doişpea, la şcoală. Prima sesiune. Vor fi şi altele. Promitem... ;))
În prima poză, vi-l prezin pe Claudiu, noul nostru coleg :D
marți, 15 septembrie 2009
Pe drumuri de Târgovişte
Dimineaţă. Ora 7:30. Îmi iau genata şi descui uşa - semn că e prea dimineaţă şi nimeni nu s-a trezit. Am un avantaj, deoarece am plecat cu 5 minute mai devreme, deci nu voi întarzia şi azi. Îl văd pe nenea de la magazin care dă cu mătura (asta face tot timpul, la aceeaşi oră), îl ignor (de obicei îl salut) şi trec mai departe. La un moment dat, un miros de kebab proaspăt mâncat, cu de TOATE, îmi întoarce stomacul pe dos. Mai încolo, un alt miros de aftershave naşpa reuşeşte să îmi şteargă mirosul care se îmbibase precedent. Văd un băiat în faţa mea, care învaţă şi el tot la carabella, semn că stau chiar foarte bine cu timpul, nu voi întârzia deloc. La un moment dat, o ia printre mesele pe care se joaca bărbaţii table în parc şi o coteşte spre blocurile din spate de la ZOOM - este o provocare pentru mine să ajung înaintea lui, lucru pe care cred că l-am făcut.
O fată de liceu, micuţă şi aproape dezbrăcată merge şi ea la şcoală, o aromă fină de parfum scump îmi şterge definitiv urmele amalgamului de mirosuri îmbibate pe drum.
Totul mi s-a părut ciudat - un lucru pe care parcă nu-l făcusem niciodată înainte şi totuşi, atât de familiar...
O fată de liceu, micuţă şi aproape dezbrăcată merge şi ea la şcoală, o aromă fină de parfum scump îmi şterge definitiv urmele amalgamului de mirosuri îmbibate pe drum.
Totul mi s-a părut ciudat - un lucru pe care parcă nu-l făcusem niciodată înainte şi totuşi, atât de familiar...
luni, 14 septembrie 2009
Prima zi la şcoală
Îmi amintesc şi acum de prima zi la liceu, din clasa a IX-a - o zi nu foarte memorabilă, din punctul meu de vedere (nu mi-a plăcut deloc :D).
Acum este ultima deschidere oficială a anului şcolar la care voi participa. Nu trebuie să o ratez. Îmi pun ceasul să sune la ora 8, deschiderea fiind la 10, să am timp să trag de mine până la 8 jumate, să mă îndrept la păr şi restul... Cu greu, după ce ceasul a sunat de 6 ori, apăs pe butonul "OPRIRE" şi mă pun la loc în pat. Aţipesc. La ora 9 jumate sună telefonul fratelui meu. Mă trezesc. Am început anul şcolar cu stângul - dacă întârzii în prima zi, aşa o ţin tot anul. Aşadar, grăbită şi în acelaşi timp cheaună, mă îmbrac, îl trezesc pe fati-miu şi îl pun să mă ducă la şcoală unde mă întâlnesc cu toţi colegii, ne pupăm, povestim, ne amintim, râdem şi promitem.
După deschidere mergem la un suc unde iar povestim şi râdem.
Este o zi memorabilă.
Căduroasă, deşi nu promitea asta.
Am trecut în clasa a XII-a. Oficial. Am crescut.
Acum este ultima deschidere oficială a anului şcolar la care voi participa. Nu trebuie să o ratez. Îmi pun ceasul să sune la ora 8, deschiderea fiind la 10, să am timp să trag de mine până la 8 jumate, să mă îndrept la păr şi restul... Cu greu, după ce ceasul a sunat de 6 ori, apăs pe butonul "OPRIRE" şi mă pun la loc în pat. Aţipesc. La ora 9 jumate sună telefonul fratelui meu. Mă trezesc. Am început anul şcolar cu stângul - dacă întârzii în prima zi, aşa o ţin tot anul. Aşadar, grăbită şi în acelaşi timp cheaună, mă îmbrac, îl trezesc pe fati-miu şi îl pun să mă ducă la şcoală unde mă întâlnesc cu toţi colegii, ne pupăm, povestim, ne amintim, râdem şi promitem.
După deschidere mergem la un suc unde iar povestim şi râdem.
Este o zi memorabilă.
Căduroasă, deşi nu promitea asta.
Am trecut în clasa a XII-a. Oficial. Am crescut.
duminică, 13 septembrie 2009
Teoria conspiraţiei sau ritualul băii de duminică seara
Îmi amintesc şi acum de când eram mică, dinainte să fiu elevă la şcoala generală şi mergeam la grădiniţă, de mami care îmi spunea "Hai sa îţi faci baie că maine începe şcoala." Nu că aş fi stat toată vara nespălată, însă aceasta era una din regulile casei! Duminica baie obligatorie. Îmi amintesc cum, cum timpul, am reuşit să îmi fac singura băiţă (mami venea să ma clătească pe păr) şi am ieşit înfofolită într-un prosop mult prea mare pentru mine şi cu turbanul în cap, iar mami era mândra, dar nu mai mândră decât eram eu.
Aşadar, aceasta era o obişnuinţă care, cu timpul, s-a mărit, acum ajungând la procesul: baie-uscat păr-îndreptat păr sau ondulat şi poate epilat, manichiură / pedichiură.
Îmi place baia de dinaintea unui nou an şcolar.
Aşadar, aceasta era o obişnuinţă care, cu timpul, s-a mărit, acum ajungând la procesul: baie-uscat păr-îndreptat păr sau ondulat şi poate epilat, manichiură / pedichiură.
Îmi place baia de dinaintea unui nou an şcolar.
sâmbătă, 12 septembrie 2009
Nu lăsaţi vara să se supere pe noi
Toată lumea are ultima postare de pe blog (sau printre ultimele postări) referitoare la şcoală şi la toamna (care pe mine una mă deprimă şi mă enervează, dar îi trag eu ţeapă şi anul ăsta şi o să mă distrez să nu o simt). Eu refuz să fac acest lucru! Azi nu e ultima zi de vacanţă (adevărat)! Nici mâine nu e(mai puţin adevărat, însă dacă ţinem cont de faptul că oricum weekend-ul era liber şi în timpul şcolii, ieri a fost;)) )! Eu prefer să păstrez vara în memorie, să ignor frunzele care cad din copaci şi elevii care îşi cumpără rechizite (app, azi era omor în kaufland la raionul cu rechizite; eu nu mi-am luat nici măcar un pix, pentru mine;;) ). Prefer să mă trezesc la orele de vârf (gen 15 ale dimineţii, păcat că au fost puţine vara asta, dar e un păcat mult prea mic;)) )
Făcând un scurt feedback al acestei veri, văd rasarit la mare şi apus la munte şi invers. Văd nopţi nedormite şi nopţi dansate în "The One", pe cub. Văd prietenii nostri DJ, care voiau să ne ia ăn braţe, văd drogaţii care ne-au dat pufleţi coloraţi şi văd Liberty Parade care ne-a dezamăgit pe mulţi dintre noi. Vorbim despre mult soare şi bronz şi vorbim despre ţara tuturor felurilor de oameni, de Spania. Vorbim despre toate comediile alea din Port Aventura, despre Dragon Khan, despre 135 la oră în 3 secunde, despre "Nu te-ai dat în cui!", despre Tutuki splash şi despre copacul care te face fleaşcă. Desigur, toate acestea sunt încadrate de cozi infernale şi doar 3-4 minute de distracţie.
Ne aducem aminte de "Scoală mă că avem treabă", de "jumigăieşte", de "unchiul Bob. Cine naiba e unchiul Bob?" şi de zilele în care mergeam la centru să facem reportajul şi nu făceam nimic.
De nopţile nedormite datorită cărţilor lui Dan Brown, cărţi care nu mă lăsau să renunţ şi de fiecare dată spuneam "încă un capitol şi mă opresc..", de Parc Aventura şi de zilele oraşului, de meciurile în care Dinamo a fost singura echipă care a pierdut şi, chiar dacă mi-e greu să o spun, de revenirea spectaculoasă
A fost frumos! Şi este frumos! Mai vreau...
Nu regret nimic din vacanţa asta!
O să îmi fie dor :)
vineri, 11 septembrie 2009
Să plângi ca şi cum ai face artă...
Azi mi-am adus aminte de o melodie la al cărui videoclip sau cred că îi pot spune film de scurt metraj, am plâns. Nu înţelegeam versurile (melodia era în chineză cred:D), însă povestea care rulează de-a lungul celor 8 minute a reuşit să mă întristeze. Trebuie să vedeţi videoclipul.
Kiss - Because I am a girl
I just can't understand the ways
Of all the men and their mistakes
You give them all your heart
And then they rip it all away
You told me how much you loved me
And how our love was meant to be
And I believed in you
I thought that you would set me free
(REFRAIN):
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa
(CHORUS):
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
Been told a man will leave you cold
Get sick of you and bored
I know that it's no lie
I gave my all, still I just cry
Never again will I be fooled
To give my all when nothing's true
I won't be played again
But I will fall in love again
(REFRAIN)
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa
(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
I Want You So
NoW you leave me in the cold
How could this be?
I thought that you Really Loved Me
Into the Night
I will pray that you're alright
YOu hurt me so
I just can't let you go
You took advantage of my willingness
To do anything for love
Now I'm the only one in pain
Will you please take it all away?
Never thought Born being A girl
I can love you and be burned
Now I will build a wall
To never get torn again
(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
Kiss - Because I am a girl
I just can't understand the ways
Of all the men and their mistakes
You give them all your heart
And then they rip it all away
You told me how much you loved me
And how our love was meant to be
And I believed in you
I thought that you would set me free
(REFRAIN):
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa
(CHORUS):
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
Been told a man will leave you cold
Get sick of you and bored
I know that it's no lie
I gave my all, still I just cry
Never again will I be fooled
To give my all when nothing's true
I won't be played again
But I will fall in love again
(REFRAIN)
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa
(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
I Want You So
NoW you leave me in the cold
How could this be?
I thought that you Really Loved Me
Into the Night
I will pray that you're alright
YOu hurt me so
I just can't let you go
You took advantage of my willingness
To do anything for love
Now I'm the only one in pain
Will you please take it all away?
Never thought Born being A girl
I can love you and be burned
Now I will build a wall
To never get torn again
(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl
joi, 10 septembrie 2009
Dovezi şi suveniruri de la munte
La "Baba oraba"
Grătărelul
Cărţi
Cristi a speriat porumbeii.
Porumbeii nu s-au speriat de Cristi.
Biserica Sf. Constantin şi Elena. Invers. Închisă
De precizat că după ce ne-am jucat cărţi, ne-am gândit să ne împărţim sarcinile în casă. Aşadar, am luat cărţile, am zis ce e de făcut şi cine trăgea cartea mică avea "norocul" să facă un anumit lucru. Şi a picat în urmăritorul fel:
Eu - am taiat carnea pt. grătar
Cristi - a făcut clătite
Georgică - a făcut focul
Cosmin - a dat cu mătura
Ali - a pus masa
Andrei - a spălat vasele
Alexandra - a facut streaptese
Bineînţeles că, nu prea s-au respectat poruncile, dar a fost distractiv :D
Grătărelul
Cărţi
Cristi a speriat porumbeii.
Porumbeii nu s-au speriat de Cristi.
Biserica Sf. Constantin şi Elena. Invers. Închisă
De precizat că după ce ne-am jucat cărţi, ne-am gândit să ne împărţim sarcinile în casă. Aşadar, am luat cărţile, am zis ce e de făcut şi cine trăgea cartea mică avea "norocul" să facă un anumit lucru. Şi a picat în urmăritorul fel:
Eu - am taiat carnea pt. grătar
Cristi - a făcut clătite
Georgică - a făcut focul
Cosmin - a dat cu mătura
Ali - a pus masa
Andrei - a spălat vasele
Alexandra - a facut streaptese
Bineînţeles că, nu prea s-au respectat poruncile, dar a fost distractiv :D
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
