Honey, tell me that you love me

Azi am făcut o listă cu alinturile folosite de tinerii în ziua de azi, pornind de la un singur cuvânt.

:|
Astora le-o fi ruşine cu numele lor?

La şcoală

Mda.. toate bune şi frumoase. Alarma porneşte la 6 fără 20 (pun ceasul să sune mai devreme ca să pot să dau amânare), mami e la baie, mă culc la loc; reactivez alarma pentru ora 7:00. Sună la 7, mami tot la baie, dau amânare. 7 şi 5. Amânare. 7 şi 10. Amânare. 7 şi 15. Azi mă duc cu taxiul la şcoală. Ajung la şcoală, facem ora de istorie, iar după, hotărât: plecăm acasă.Iar. Din nou. De fapt, nu am pelcat acasă, ci am fost prin parc, am făcut multe poze şi nu au vrut să se dea cu mine în copaci la Parc Aventura:(. Dar mă duc mâine:D
Apoi ne-am dus la Mitropolie, am stat în foişor, am văzut o mămică foarte foarte bună:X şi am râs.
Copiii au plecat fiecare spre casa lui, iar eu m-am întanit cu Cristi.
Cât despre poze, vorbesc de la sine..


Grămada cere vârf... de fapt, am picat pe bune...

Şi-a băgat Iuly fundul..

Pizza time

Zâmbet de Monalysa

Piţi

- Zboară puiule...

- Zbor

În grup

Grup compact







Mămica aia bună rău, e cea cu rochiţă albastră, din sânga...

Viaţa după colectare

Viaţa după colectare este un alt proiect Mai Mult Verde. Proiectul îşi propune să conştientizeze oamenii despre existenţa colectării selective şi a reciclării şi să-i mobilizeze să ceară autorităţilor un astfel de sistem de colectare selectivă. Acestă sarcină intră în obligaţia primăriilor conform angajamentelor faţă de UE.
Obiectivul imediat al proiectului este să se trimită 2000 de scrisori către primarii. Momentan, sunt puţin peste 1000.
Ce trebuie să faceţi?

Descărcaţi această scrisoare http://www.viatadupacolectare.ro/resurse/trimite-o-scrisoare-autoritatilor şi trimiteţi-o prin poştă la primăria din oraşul vostru, mergeţi personal să o depuneţi sau trimiteţi-o pe una din adresele primăriei: primarulmunicipiuluitargoviste@pmtgv.ro sau direct la dispeceratul mediului: pmt.luminitan@yahoo.com

Puteţi semna şi petiţia on-line : http://www.petitieonline.ro/petitie/semneaza/sustine_colectarea_selectiva_-p55353047.html

Unde e domnul GEO?

Aseară, după orele 20, voiam să mă apuc de învăţat la istorie. Şi, cum orice lucru e mai plăcut decât să fac asta, am început să zapez; poate-poate dau de ceva drăguţ ca să mai amân cu puţin INEVITABILUL! Aşadar, mă uit la "Date my mom", iar apoi la două episoade din "I bet you will" şi la puţin dintr-un film draguţ pe Disney. Mă apuc iar de zappat şi mă opresc atunci când o fraieră începe să se bâlbâie. Nu, nu era nici sexi braşoveanca, nici oana zăvoranu (care nu se bâlbâie, are doar gura mare), nici fraierii ăia de pe realitatea, otv sau b1 care (atenţie: NU ştiu să!) prezintă ştirile, ci o nouă emisiune a spart topul bâlbelor şi prostiei. Bingo! Aţi ghicit este vorba despre BINGO metropolis sau ceva de genu', nu prea mă interesează.
Aşadar, tipii care prezentau, (nu mă refer la Ţociu şi Palade care sunt nişte magnifici şi merita o nota de la 20 în sus) una şi unu care nu ştiu de unde pana mea au apărut, habar n-aveau ce urmează să se întâmple în emisiune.
La un moment dat, tipa zice să dea un telefon, tipul zice să ia pauză, tipa zice să audă părerea juriului, tipul zice să vadă ce părere are domnul Popescu. Iar tipul nu ştia să zica Ţociu, zicea ceva de genu' Ciociu...
Care domn Popescu i-a luat locul domnului GEO (şi îndemnul: ZI-le domnu' Geo!!), de la concursul original care era odată prezentat de Dan Negru (o altă istorie).

Poza pozelor

Poza asta e prea adevărată! :)) nu am putut să mă abţin să nu o postez ;))

Se repetă... anotimpul (e de vină)

Azi am făcut ceva ce nu mai făcusem de mult timp. Mai precis, de la stagiunea care s-a încheiat în iunie, odată cu Festivalul Babel. Am sunat la teatru şi am rezervat bilete pentru spectacolul de mâine seară, "Comedia erorilor".

COMEDIA ERORILOR prezintă povestea a două cupluri de gemeni identici care au fost accidental separaţi la naştere, dar destinul îi readuce împreună. Antipholus din Siracuza şi servitorul său Dromio din Siracuza ajung în Efes unde locuiesc fraţii lor gemeni, Antipholus din Efes şi servitorul acestuia, Dromio din Efes. Când cei din Siracuza întâlnesc prietenii şi familiile fraţilor lor gemeni, o serie de întâmplări atrase de încurcarea identităţilor duc la o seducere aproape incestuoasă, arestarea lui Antipholus din Efes şi acuzaţii de infidelitate, furt, nebunie şi posedare demonică.



Aşadar, vă invit să faceţi acelaşi lucru. :D

Paparazzi again !

Nu pot să ma abţin să nu vă reamintesc de cât de frumoasă este melodia "Paparazzi" a lui Lady Gaga şi cât de frumos este videoclipul!!

BANI PE POST

Concursul BaniPePost este organizat de Netpress Consulting S.R.L.
Participanţii la Concurs sunt obligaţi să respecte termenii şi condiţiile Regulamentului Oficial al Concursului (denumit în continuare "Regulament Oficial"), potrivit celor menţionate mai jos:
Regulamentul Oficial este întocmit şi va fi făcut public conform legislaţiei aplicabile din Romania, fiind disponibil gratuit oricărui solicitant pe site-ul www.banipepost.com. Regulamentul Oficial al Concursului va fi publicat pe toată perioada Concursului pe site-ul www.banipepost.com.
Concursul BaniPePost se desfaşoară pe teritoriul naţional al Romaniei şi este valabil pentru persoanele fizice care îndeplinesc următoarele condiţii:
1) Este deţinătorul unui blog în limba română;
2) Blogul are o vechime de peste 30 de zile, la data începerii concursului;
3) Blogul are o arhivă cronologică pe baza căreia i se poate determina vechimea;
4) Blogul conţine minimum 10 articole (exclusiv cel dedicat Concursului);
5) Blogul conţine 1 articol dedicat Concursului.
Concursul se desfăşoară în perioada 22 septembrie 2009 - 23 octombrie 2009. Concursul se va desfăşura în conformitate cu prevederile prezentului Regulament Oficial. Premiul Concursului este reprezentat de un laptop ASUS Eee 1002HA în valoare de 1.670 RON.
BAFTA! :D

Mă caută mascaţi, să îmi fure telefonul :))

Nu mascaţii, ci MASCAŢI; oameni care poată măşti. De ce?
Păi începem cu începutul: de la un timp încoace tot primesc mass-uri gen "cine are un nokia 1100 de vânzare?" Primesc unul, primesc două, trei, nouă... Deja se înmulţesc ca ciorile.
A doua fază: mă sună o colegă şi mă întreabă dacă am un nokia 1100 pe acasă că prietenul ei care a stricat o piesa de la un model identic. Îi spun că nu, dar că o să mă interesez.
Mass-urile continuă. Dau search pe google "nokia1100". În acelaşi timp Cristi îmi trimite un link care duce pe site-ul acesta: http://www.go4it.ro/telefoane-mobile/ai-un-nokia-1100-vinde-l-cu-25000-de-euro-4231427/
Apare un scris albastru, mare, îngroşat:

Ai un Nokia 1100? Vinde-l cu 25.000 de euro!

Ha! Ha! Când am citit am început să râd. Însă, zâmbetul mi s-a şters de pe faţă când am văzut poza telefonului. Nu sunt o expertă într-ale telefoanelor, decât ce citesc şi eu pe emblema modeluli: nokia, sony ericsson, samsung, dar mai mult de atât nu ştiu. Însă faţa originală a telefonului meu este identică cu telefonul din poză. Cu timpul, s-a degradat, iar fratele meu a înlocuit-o cu una de la un alt model de telefon (nu întrebaţi:)) )

De aici titlul postului. Întrebare: dacă mă bate cineva şi îmi fură 1100?:))

Domnul EU de-a lungul timpului

În pozele de mai jos apare Denisa; sunt poze cu Denisa de la o vârsta fragedă, până în prezent:D



Denisa sunt eu!

Homework

Am avut ca temă, pentru azi la ora de engleză, să facem un eseu de 300 de cuvinte despre "prietenie". Deoarece la ultima oră am lipsit, am fost la activtate la Europe Direct, nu am fost înştiinţată de aceasta. Aşadar azi am plecat cu dragii mei colegi de la oră şi am fost să bem ceva cald, deoarece temperatura de afară asta cerea. Însă, nu îmi place să rămân datoare, aşa că, mi-am făcut tema la engleză acum; mai bine mai târziu decât niciodată. Şi căutând ceva support pe domnul google, am găsit asta, mie mi-a plăcut tare rău:

Friendship isn`t how you forget, but how you forgive. Not how you listen, but how you understand. Not how you see, but how you feel. Not how you let go, but how you hold on.


Eseul pe care l-am făcut nu îl postez, deoarece e copiat în mare parte, iar unde nu e copiat, aberez eu :D

Cum se învaţă la istorie... (?)

4 luni. Atât. Mai multe detalii găsiţi pe blogul lui Cristi. :D

Poze de la ultima acţiune de la Europe Direct

Mai precis, de la întalnirea cu domnul Orban, 17.09.2009...

Bună dimineaţa soare!!

Dimineaţă. Foarte dimineaţă. 7 de dimineaţă. Plec spre şcoală. La un moment dat, un zgomot apăsător de tocuri începe să îmi dea târcoale, curând transformându-se în cel mai mare investigator, alergând după mine, parcă dorind să mă prindă din urmă. Accelerez. A treia, a patra, depăşesc limita legală de mult. La un moment dat, zgomotul ocoleşte un obstacol, dar revine curând pentru a mă tortura. Trebuie să prind verde la semafor, zgomotul nu va avea timp să treacă pe verde. Şi mai repede, mai e un pic, 20 de metri, 10, 5, 4, 3, 2, ROŞU! Aştept ştiind că zgomotul este udneva în spatele meu, urmărindu-mi fiecare mişcare, luându-mi pulsul şi parcă aşteptând momentul potrivit să atace.
VERDE! A-ntâia şi plec cu scârţ. Accelerez, turez la maxim, ajung la un alt semafor; nu, nu trebuie sa se faca ROŞU, zgomotul se apropie, ultimele clipe, ultima dimineaţă, ultima trecere de pietoni... când.. când...
Azi nu mai aştept să se facă verde la semaforul din faţă de la Muntenia; şi aşa durează mult...
Zgomotul amuţeşte, undeva departe, în spate...

Orfelia şi Gigel - Episodul 23

Între timp, la aeroport, Gigel îşi revenise sub atenta îngrijire a unei asistente foooaaarte amabile şi se gândea el cum să scape de Ofelia definitiv. De întors era sigur că se va întoarce. Şi nu mare i-a fost mirarea când a văzut-o cu pletele în vânt alergând după el.

Nu ştiu exact despre ce e vorba, însă ăsta e hazul.
NOTĂ: La Cristinica în poveste, Orfelia şi-a schimbat numele în Ofelia!!!! OK
Încep povestea:
***
Ofelia: Gigicule, ţi-am adus un cadou, un mic suvenir pe care l-am luat (şparlit) de la hotel, din Bahamas.
Gigel: ... (wtf?!)
Ofelia: Şi am mai închiriat o camera la Marriott (din banii tăi, dhăă), numai pentru mine şi numai pentru tine.
Gigel, agasat, îi lipeşte o palmă asistentei peste fund. Face plici!
Ofeliei îi aluneca o lacrimă pe obraz. Oare acesta va fi sfârşitul? Oare Gigel se va despărţi de Ofelia?
Gigel: Ce cameră?
Ofelia: 104.
Gigel: Pe ce nume?
Ofelia: GiGi Burete
Gigel se ridică de pe scaunul pentru handicapaţi, ia asisetenta de mână, îi face cu ochiul spunându-i cam de ce sumă de bani dispune şi pleaca cu noul ferrari spre hotel.

Ofelia, amăgită pleacă. Se gândea să se întparcă de unde a plecat; la curcile ei, la găinile ei - acolo Gigicu nu o va căuta, dar totuşi, îi va lipsi. Ar fi vrut să îl mai strângă încă o dată în braţe; Ofelia nu era materialistă, ci doar se bucura că, după o viaţă petrecuta alături de Gigel având grijă de gospodărie, de animale şi mâncând numai ce le oferă natura, s-ar fi putut bucura împreună cu partenerul ei de viaţă de aceşti bani şi şi-ar fi eprmis să meargă la mare... Niciodată nu a văzut marea...
Mergând pe bulevardul Kiseleff, care era pustiu, o fraieră care şi-a luat permisul pe pile, blondă pe deasupra, o loveşte în plin, pe trecerea de pietoni.

Ofelia ajunge la spital, grav rănită, în copa, şanse de supravieţiuire minus infinit.

Oare Gigel o va vizita? Oare se vor împăca cei doi înainte de moartea Ofeliei? Oare Ofelia va fi salvată de dragostea pe care i-o poarta lui Gigi?

Rămâne să vedeţi în următorul episor care vă va fi oferit de domnul Cristian Moise :D

***
NOTĂ: Gigel şi Ofelia episodul 23 este un pic neinspirat ţinând cont că sunt un pic cam obosită, dar vreau să văd ce se întâmplă în continuare:D

La centru

"Ce faceţi, vă distraţi?" Aceasta a fost prima întrebare adresată voluntarilor Centrului EUROPE DIRECT Târgovişte, de către Comisarul European Leonard Orban. Răspunsul nu a întârziat să vină; fiind unul pozitiv, voluntarii au continuat să fie bombardaţi şi cu alte întrebări: De cât timp sunteţi voluntari? De ce sunteţi voluntari? Ce faceţi ca voluntari în cadrul Centrului? şi aşa mai departe... Răspunsurile nu au întârziat nici de această dată. Atmosfera s-a încadrat într-un mediu mai neformal, voluntarii povestind despre toate activităţile la care au participat de la inaugurarea centrului până în prezent: Ziua Tineretului, Ziua Europei, Ziua Copilului, Caravana Copiii Colorează Viaţa, Campania de Ecologizare Reczcle, Raft and Race, Şcoala de Vară OSIM şi altele. Fiecare dintre voluntari aducând în discuţie evenimentul preferat.

Ca voluntar, eu personal, consider că fac ceea ce îmi place, adică mă implic în activităţi extraşcolare şi îi ajut pe alţii, ocupându-mi timpul liber pe care, în mod obişnuit, l-aş fi pierdut în alte feluri. În cadrul centrului facem ORICE! De la conceperea unor pliante, la montare de filmuleţe, organizare de activităţi sau realizare de materiale pentru buna funcţionare a evenimentului (ca diplome, afişe, program, etc.)

Domnul Orban nu a plecat fără să ne sfătuiască să continuăm în această direcţie, însă să ne axăm pe un anumit sector pe care să îl putem caracteriza din toate punctele de vedere. De asemenea, tot dânsul ne-a spus că o persoană învaţă pe tot parcursul vieţii şi că poţi învăţa din orice atâta timp cât eşti open-minded.

O să revin cu poze:D

Ce clasă sunteţi voi băă aştia mici?

Ăăă... a noua..pardon, zecea.. ăă, pardon, a unşpea, ăă... a doişpea..
Ce facem noi la şcoală...ăăăă... comandăm pizza şi facem poze:))

Mda..ăăă... oficial astea sunt primele poze de clasa a doişpea, la şcoală. Prima sesiune. Vor fi şi altele. Promitem... ;))
În prima poză, vi-l prezin pe Claudiu, noul nostru coleg :D

Pe drumuri de Târgovişte

Dimineaţă. Ora 7:30. Îmi iau genata şi descui uşa - semn că e prea dimineaţă şi nimeni nu s-a trezit. Am un avantaj, deoarece am plecat cu 5 minute mai devreme, deci nu voi întarzia şi azi. Îl văd pe nenea de la magazin care dă cu mătura (asta face tot timpul, la aceeaşi oră), îl ignor (de obicei îl salut) şi trec mai departe. La un moment dat, un miros de kebab proaspăt mâncat, cu de TOATE, îmi întoarce stomacul pe dos. Mai încolo, un alt miros de aftershave naşpa reuşeşte să îmi şteargă mirosul care se îmbibase precedent. Văd un băiat în faţa mea, care învaţă şi el tot la carabella, semn că stau chiar foarte bine cu timpul, nu voi întârzia deloc. La un moment dat, o ia printre mesele pe care se joaca bărbaţii table în parc şi o coteşte spre blocurile din spate de la ZOOM - este o provocare pentru mine să ajung înaintea lui, lucru pe care cred că l-am făcut.
O fată de liceu, micuţă şi aproape dezbrăcată merge şi ea la şcoală, o aromă fină de parfum scump îmi şterge definitiv urmele amalgamului de mirosuri îmbibate pe drum.

Totul mi s-a părut ciudat - un lucru pe care parcă nu-l făcusem niciodată înainte şi totuşi, atât de familiar...

Prima zi la şcoală

Îmi amintesc şi acum de prima zi la liceu, din clasa a IX-a - o zi nu foarte memorabilă, din punctul meu de vedere (nu mi-a plăcut deloc :D).
Acum este ultima deschidere oficială a anului şcolar la care voi participa. Nu trebuie să o ratez. Îmi pun ceasul să sune la ora 8, deschiderea fiind la 10, să am timp să trag de mine până la 8 jumate, să mă îndrept la păr şi restul... Cu greu, după ce ceasul a sunat de 6 ori, apăs pe butonul "OPRIRE" şi mă pun la loc în pat. Aţipesc. La ora 9 jumate sună telefonul fratelui meu. Mă trezesc. Am început anul şcolar cu stângul - dacă întârzii în prima zi, aşa o ţin tot anul. Aşadar, grăbită şi în acelaşi timp cheaună, mă îmbrac, îl trezesc pe fati-miu şi îl pun să mă ducă la şcoală unde mă întâlnesc cu toţi colegii, ne pupăm, povestim, ne amintim, râdem şi promitem.
După deschidere mergem la un suc unde iar povestim şi râdem.
Este o zi memorabilă.
Căduroasă, deşi nu promitea asta.

Am trecut în clasa a XII-a. Oficial. Am crescut.

Teoria conspiraţiei sau ritualul băii de duminică seara

Îmi amintesc şi acum de când eram mică, dinainte să fiu elevă la şcoala generală şi mergeam la grădiniţă, de mami care îmi spunea "Hai sa îţi faci baie că maine începe şcoala." Nu că aş fi stat toată vara nespălată, însă aceasta era una din regulile casei! Duminica baie obligatorie. Îmi amintesc cum, cum timpul, am reuşit să îmi fac singura băiţă (mami venea să ma clătească pe păr) şi am ieşit înfofolită într-un prosop mult prea mare pentru mine şi cu turbanul în cap, iar mami era mândra, dar nu mai mândră decât eram eu.
Aşadar, aceasta era o obişnuinţă care, cu timpul, s-a mărit, acum ajungând la procesul: baie-uscat păr-îndreptat păr sau ondulat şi poate epilat, manichiură / pedichiură.

Îmi place baia de dinaintea unui nou an şcolar.

Nu lăsaţi vara să se supere pe noi

Toată lumea are ultima postare de pe blog (sau printre ultimele postări) referitoare la şcoală şi la toamna (care pe mine una mă deprimă şi mă enervează, dar îi trag eu ţeapă şi anul ăsta şi o să mă distrez să nu o simt). Eu refuz să fac acest lucru! Azi nu e ultima zi de vacanţă (adevărat)! Nici mâine nu e(mai puţin adevărat, însă dacă ţinem cont de faptul că oricum weekend-ul era liber şi în timpul şcolii, ieri a fost;)) )! Eu prefer să păstrez vara în memorie, să ignor frunzele care cad din copaci şi elevii care îşi cumpără rechizite (app, azi era omor în kaufland la raionul cu rechizite; eu nu mi-am luat nici măcar un pix, pentru mine;;) ). Prefer să mă trezesc la orele de vârf (gen 15 ale dimineţii, păcat că au fost puţine vara asta, dar e un păcat mult prea mic;)) )
Făcând un scurt feedback al acestei veri, văd rasarit la mare şi apus la munte şi invers. Văd nopţi nedormite şi nopţi dansate în "The One", pe cub. Văd prietenii nostri DJ, care voiau să ne ia ăn braţe, văd drogaţii care ne-au dat pufleţi coloraţi şi văd Liberty Parade care ne-a dezamăgit pe mulţi dintre noi. Vorbim despre mult soare şi bronz şi vorbim despre ţara tuturor felurilor de oameni, de Spania. Vorbim despre toate comediile alea din Port Aventura, despre Dragon Khan, despre 135 la oră în 3 secunde, despre "Nu te-ai dat în cui!", despre Tutuki splash şi despre copacul care te face fleaşcă. Desigur, toate acestea sunt încadrate de cozi infernale şi doar 3-4 minute de distracţie.
Ne aducem aminte de "Scoală mă că avem treabă", de "jumigăieşte", de "unchiul Bob. Cine naiba e unchiul Bob?" şi de zilele în care mergeam la centru să facem reportajul şi nu făceam nimic.
De nopţile nedormite datorită cărţilor lui Dan Brown, cărţi care nu mă lăsau să renunţ şi de fiecare dată spuneam "încă un capitol şi mă opresc..", de Parc Aventura şi de zilele oraşului, de meciurile în care Dinamo a fost singura echipă care a pierdut şi, chiar dacă mi-e greu să o spun, de revenirea spectaculoasă

A fost frumos! Şi este frumos! Mai vreau...

Nu regret nimic din vacanţa asta!
O să îmi fie dor :)

Să plângi ca şi cum ai face artă...

Azi mi-am adus aminte de o melodie la al cărui videoclip sau cred că îi pot spune film de scurt metraj, am plâns. Nu înţelegeam versurile (melodia era în chineză cred:D), însă povestea care rulează de-a lungul celor 8 minute a reuşit să mă întristeze. Trebuie să vedeţi videoclipul.



Kiss - Because I am a girl

I just can't understand the ways
Of all the men and their mistakes
You give them all your heart
And then they rip it all away

You told me how much you loved me
And how our love was meant to be
And I believed in you
I thought that you would set me free

(REFRAIN):
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa

(CHORUS):
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl

Been told a man will leave you cold
Get sick of you and bored
I know that it's no lie
I gave my all, still I just cry

Never again will I be fooled
To give my all when nothing's true
I won't be played again
But I will fall in love again

(REFRAIN)
You should've just told me the truth
That I wasn't the girl for you
Still, I didn't have a clue
So my heart depended on you, whoa

(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl

I Want You So
NoW you leave me in the cold
How could this be?
I thought that you Really Loved Me

Into the Night
I will pray that you're alright
YOu hurt me so
I just can't let you go

You took advantage of my willingness
To do anything for love
Now I'm the only one in pain
Will you please take it all away?

Never thought Born being A girl
I can love you and be burned
Now I will build a wall
To never get torn again

(CHORUS)
Although I'll say I hate you now
Though I'll shout and curse you out
I'll always have love for you
Because I am a girl

Dovezi şi suveniruri de la munte

La "Baba oraba"




Grătărelul



Cărţi



Cristi a speriat porumbeii.
Porumbeii nu s-au speriat de Cristi.



Biserica Sf. Constantin şi Elena. Invers. Închisă



De precizat că după ce ne-am jucat cărţi, ne-am gândit să ne împărţim sarcinile în casă. Aşadar, am luat cărţile, am zis ce e de făcut şi cine trăgea cartea mică avea "norocul" să facă un anumit lucru. Şi a picat în urmăritorul fel:

Eu - am taiat carnea pt. grătar
Cristi - a făcut clătite
Georgică - a făcut focul
Cosmin - a dat cu mătura
Ali - a pus masa
Andrei - a spălat vasele
Alexandra - a facut streaptese

Bineînţeles că, nu prea s-au respectat poruncile, dar a fost distractiv :D

Predeal: urşi polari, Baba Cloanţa îngheţată şi ciocolată caldă la minut...

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Şi în casă este toamnă, însă este o atmosferă mai caldă, care nu te lasă să îţi dai seama că, în curând ultima vară din liceu va fi istorie... Anul următor absolvim. Deşi furtuna încearcă să îşi facă loc, aducându-şi cu ea prietenii nori, vara poară pentru ultima dată o bătălie pierdută înainte să o înceapă. Ştie acest lucru, dar speră că nu va dezamăgi.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Şi în casă este toamnă, însă frigul de la munte mi-a dat o senzaţie că iarna va fi foarte aspră anul acesta.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Am fost la munte 3 zile, ne-am jucat pititea, baba oarba - i-am distrus bietului om vila - şi cărţi, am făcut clătite şi grătar, am băut multă ciocolata caldă (şi altceva..), am mers câţiva kilometri până în oraş pe fiecare zi, să mâncăm, am fost la Biserica Sf. Constantin şi Elena, care era închisă, deşi dacă te luai după program, trebuia să fie deschis - poate şi-a luat nea' popa concediu -, am încercat să ne facem un nou slogan, însa unchiul Bob era mult prea tare să îl dăm la o parte şi ne-am făcut un prieten, care ne cerea bani, ţigări şi mâncare.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Mai sunt 3 zile şi începe şcoala...

Parc Aventura de la Târgovişte

Toate bune şi frumoase. Cu o seara înainte de inaugurarea parcului auzisem ca intrarea este 50 lei. Destul de mult ţinând cont de faptul ca am fi putut merge la adevăratul Parc Aventura, cel din Braşov, cel mai mare din ţară, unde intrarea este 28 lei, iar cu cei 50 lei, ne-am fi putut plăti şi drumul dus. Dar am zis să mergem la locul cu pricina şi să ne interesăm. Deoarece a fost inaugurat astăzi, închirierea echipamentului a fost gratuită, numai pe baza unui act de identitate. Iar tarifele începând de mâine nu vor fi chiar atât de mari pe cât auzisem; un traseu va costa 5 lei, iar o oră de "giubuşluc-ărit" prin copaci, 10 lei.
Am fost şi, deşi picioarele mi-au tremurat la primele două jocuri, am reuşit, ca şi la Braşov să îmi înving teama de înălţime. Aşadar, vp recomand să mergeţi şi să testaţi tirolienele şi jocurile care sunt acolo, iar cei care s-au ocupat de amanajarea spaţiului ne promit că dacă merge traba, în curând vom avea şi coborâre în rapel, traseu negru şi multe concursuri.

Music against poverty

Vizitaţi site-ul următor (click) şi votaţi melodia Broken Dream Playground (cântată de REplay), este reprezentanta României la un concurs internaţional intitulat "Music against poverty". Sigur o să vă placă melodie şi trebuie să câştige :D
Puteţi vota pe fiecare zi!

http://www.ifightpoverty.eu/music_contest/vote2/list.php?thanks=1&lg=en&video=98



One night I dreamt the strangest thing...
There was a guitar in the alley
And a child was playing it\'s sole string,
Hoping he could make some money.

Nobody wants to know my name
Or taste my bitter sorrow.
Nobody wants to take the blame
For a child with no tomorrow.
Nobody wants to join my game
Of loneliness and tears.
Nobody wants to feel the shame
For a child\'s broken dreams.



And as I stood there wondering
Should I be leaving/staying?
I couldn\'t help not noticing
That the child began praying:

Oh dear Lord I may be small
But I\'ve known some great sorrow;
So help me up, don\'t let me fall
For new hope shines tomorrow.
And dear kind Lord, I thank You so!
For I should feel no shame
That in this world some people think
A child\'s life\'s a game.


This is no dream...
This is my life!
So please, help me save it!

I\'ll win this game!
I\'ll fight and strife!
Somehow I will make it!

Zilele oraşului Târgovişte

Cu siguranţă o să găsiţi un peisaj drăguţ în care să vă încadraţi. Eu deja vreau să mă duc în câteva locuri... :D

PROGRAMUL ZILELOR ORASULUI TARGOVISTE 2009

ZIUA I
VINERI, 4 septembrie

10.00 Deschiderea Târgului „Toamna Târgoviştei”
(Parcul Chindia)
- expoziţie florală
- expoziţie columbofilă
- expoziţie de reptile
- expoziţie de Bonsai

10.30 Deschidere „Adventure Park” – parcul de aventuri (Parcul Chindia – zona lac)

10.00 – 18.00 Tabăra de Creaţie „Toamna la Chindie” - ateliere demonstrative şi instructiv – educative de:
- Olărit
- Icoane pe lemn
- Icoane pe sticlă
- Sculptură
- Păpuşi
- Încondeiere ouă
- Aranjamente decorative
- Aranjamente pănuş

11.00 Primirea delegaţiilor grupurilor participante la cea de-a XIV ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor de către primarul Gabriel Boriga (Primăria Târgovişte)

12.30 Deschiderea Târgului Meşterilor Populari (Parcul Mitropoliei)

13.00 Deschiderea Târgului Auto (Piaţa Tricolorului)

16.00 Deschidere workshop medieval (Parcul Chindia – zona medievală)
- lupte cu sabia
- strategii de luptă
- trageri cu arcul
- jocuri medievale
- dansuri medievale
- călărie

18.00 – 19.00 Paradă Zilele Cetăţii 2009 (defilare pe traseul Gară – Bulevardul Carol I – Mircea cel Bătrân – Calea Domnească – Bulevardul Libertăţii – Piaţa Mihai Viteazu )
- folclor
- medieval
- majorete
- fanfară
- teatru

19.00 - Teatrul “Mihai Popescu”- Sediu
“Welcome to Romania”

19.00 – 21.00 Deschiderea celei de-a XIV-a ediţii a Festivalului Internaţional de Folclor (Piaţa Mihai Viteazu)
- discursuri oficialităţi
- reprezentaţii ale grupurilor participante

20.00 Videoproiecţie fotografie în aer liber

21.00 – 23.00 Spectacol folcloric (Piaţa Mihai Viteazu)
- Orchestra Chindia
- recitaluri invitaţi

La Zoo

Azi am fost să vedem cum arată Parc Adventure de la Târgovişte. Are două trasee, unul pentru copii, celălalt pentru adulţi şi o tiroliană peste lac. E foarte tare. Cred că o să mă distrez pe acolo şi sper să prindă şi să nu fie desfiinţat ca alte locuri drăguţe din oraş.
O altă atracţie din Parcul Chindia este Gradina Zoologică. Loc în care ultima dată am fost cu Mihăiţă, verişorul meu, anul trecut, de ziua lui (adică 17 iunie2008). Aşadar, nimic nou, niciun animal pe care să nu îl mai fi văzut.
Însă, azi am făcut cunoştinţă cu Pamela (tigru care a fost transferat de la grădina zoologică din Bucureşti rpin anul 2000) şi am văzut următorul cobai care m-a amuzat foarte tare. Este complet alb, iar capul îl are negru - (îl citez pe Cristi) "parcă i-a explodat ceva în faţă, ca în desenele animate".



Un alt element surpriză a fost această reptilă, care iniţial am crezut că este de palstic, deoarece nici inima nu îi batea, atât de nemişcată stătea. Tot bătând în geam, în speranţa că o voi trezi, am fost dezamăgită şi chiar tindeam să cred că au înlocuit-o cu ceva de plastic. Însă, înainte să ieşim de la pavilionul cu şopârle, s-a trezit!!! Şi mulţimea striga: It's alive!!!


Concluzia? Targovişte este un oraş frumos, păcat că nu profităm de lucrurile pe care le avem şi plecăm să ne facem vacanţele prin alte oraşe, ţări, etc..