The Goat And The Princess, Part 4

The Goat And The Princess, Part 3


Undeva în Valencia, pe un aeroport privat ateriza avionul regalităţii. Ochii căprui ai fetei, erau goi, parcă lipsiţi de viaţă, în agonie, încercau să se resusciteze reciproc, însă degeaba; aparatul nu era conectat la electricitate. Undeva în adâncul sufletului, simţea o durere sfăşietoare, ca atunci când cineva scormonea cu o lamă ascuţită a unei săbii, într-o rană abia cicatrizată.
- Să mergem iubirică
Prinţesa se făcu că nu aude, în inerţia ei, continuând să privească în van , prin gemuleţul avionului.
- Tu n-auzi, fată? Se răsti Mario, gândindu-se că poate va reuşi să îşi impună bărbăţia în faţa sensibilităţii şi a fineţii tinerei.
La auzul acestor vorbe Prinţesa se ridică.
- Aşa mai merge, îmi palce când mă asculţi...AAAUU!!!
Moment în care un genunchi drept i se înfipse între picioare, lovind puternic mădularul.
- Asta este pentru că nu îmi place să mi se zică cum mi-ai spus tu şi dacă cineva mi-ar zice aşa, numai Ţapu ar putea să o facă. Iar asta...-un alt genunchi drept, de data asta mai puternic, tasă mic dejunul, prânzul şi cina şi le comprimă într-un obiect de mărimea unui ou de prepeliţă- asta este pentru că ai ţipat la mine. Dacă tata te-a pus să mă urmăreşti, eu nu îţi voi permite decât să respecţi ordinul de restricţie. Şi ascultă-mă bine, dacă vrei să ai parte de moştenitori, păstrează o distanţă de 30 de metri faţă de mine, cameră, maşină, locul în care mă aflu, dorm, mănânc, mă spăl pe dinţi. Clar?
Covorul roşu s-a aşternut pentru a doua oara în faţa Prinţesei. Poate că dacă ar fi fost o altă împrejurare ar fi fost puţin fericită... sau măcar dacă el ar fi fost lângă ea... măcar dacă el i-ar fi dat un mesaj, dar se pare că nu îi pasă. Nici măcar nu a venit să se întâlnească înainte să plece. Planul prinţesei era să fugă cu el, să uite de tată, de mamă, de tot, dar se pare că şi.ar fi pus familia în cap degeaba; prinţul ei nu simte acelaşi lucru pentru ea.
Treptat ajunse la locul de unde limuzia îi ridică. Ghidul, un tânăr francez, blond, cu ochii albaştrii, le prezentă ofertele primelor două zile.
- Şi la mall când mergem? Întrebă Mario
- Să te ia...
Prinţesa nu continuă.
- Deci, luam oferta numarul 1, Palacio del Marques de Dos Aguas şi Museo Nacional de Ceramica sau luăm oferta...
- Nu-mi pasă. Du-ne unde vrei.
Tot ce ea voia, era să îl vadă pe el. Să primească măcar un semn de viaţă.
Accentul ghidului, Maurice, se perinda printre încercarea lui de a vorbi limba italiană şi a pronunţa corect denumirile obiectivelor turistice din Spania. Ţinând cont de faptul ca francezii sunt rârâiţi, spaniolii sâsâiţi, iar italienii vorbesc repede, era foarte amuzant să îl auzi în încercarea lui disperată disperată de a vorbii limbi latine, dar oarecum paralele. Era un gest admirabil, ţinând cont de faptul că occidentalii sunt oameni comozi care nu cunosc o altă limba, cu excepţia limbii lor materne. Era pentru prima dată când prinţesa zâmbi în acea zi.
După ce îşi îndeplini sarcina din prima zi, Maurice, se scuză şi se retrase spunând că trebuie să ajungă la bancă să îi tirmită bani mamei lui din Franţa, care era bolnavă. Însă maurice avea ceva de ascuns, faptul că era gay şi îşi petrecea nopţile în barul al cărui proprietar era.
La ora 23, extenuată, prinţesa se conectă pe internet, în speranţa că va da de iubitul ei.
Nimic. Situaţia se înrăutăţea. Niciodată nu a trecut mai mult de o oră în care să nu vorbească, o oră în care să nu primească un mesaj de la el: Ce faci? sau Mi-e dor de tine sau o îmbrăţişare şi un pupic.

După 4 ore de survolare pe întinsele zări ale Spaniei, avionul lui Cerveni primii aprobarea pentru a ateriza. În Madrid. Cum prinse semnal, Ţaău îşi verifică căsuţa, căsuţă care era full datorită mulţii de mesaje pe care i le lăsase iubita lui.
Acum era la 400 de km depărtare şi nu îi venea să creadă că nu reuşise să aterizeze în Valencia.
- Încerc să obţin aprobarea de aterizare în valencia şi decolam, îi spuse pilotul, însă prea târziu, Ţapu deja închiriase o masină sport, care prindea undeva peste 250 km.
Gonea nebun pe autostradă. Era singura maşină trază la ora aceea. După ce Bubusul îl sună să îi spună unde era cazată fata lui, Ţapu călcă acceleraţia, pănâ ce maşina fu turată la maxim , în ultima treaptă.
După o oră jumate de mers ajunse la Hotelul Valencia Palace, însă nu înainte ca Bucosu şi pilotul să fi vorbit deja cu prinţesa.

- Bălosule!!! Ce cauţi aici? Prinţesa era foarte fericită şi nu începta să îl ia în braţe pe Bubos; ea îi spunea altfel decât ceilalti, bălosul şi nu Bubosul. Unde e prinţul meu?
Bubosul plecă ochii în pământ şi lăsă o lacrimă să îi alunece pe obraz...

The Goat And The Princess, Part 2

The Goat And The Princess, Part 1
The Goat And The Princess, Part 2

Deși îi spusese că da, că se vor întâlnii următoarea zi, fata știa în adâncul sufletului că nu va fi așa. Tatăl ei avea alte planuri pentru ea.
- Prințeso, asta e pentru tine.
Îi întinse un plic maroniu pe care trona o ștampilă oficială.
- Pleci în vacanță. Ai aici toate actele: pașaport, procură, tot.
- Dar tată!!! Trebuie să mă pregătesc de școală. Mai sunt doar două săptămâni de vacanță și nu am cum să mă duc la școală fără să citesc ceva înainte.
- Draga mea, nimeni nu învață în vacanță. Pleci în Spania. Atât.
- Tată nu mă cumpăra. Ști prea bine că nu merge așa…
- Ba ai să vezi că merge. Pleci. Și o sa vina cu tine băiatul ăla… Cum îi zice??
- Țapu?? Se întrebă fata în gând, deși știa că răspunsul este nu.
- Ăsta de stă la capul străzii, de o are pe mă-sa de lucrează la poliție, lângă biroul meu. Mario.
- Ai de gând să mă urmărești și acu?? După ce că mă trimiți în vacanță cu japca? Mai îți trimiți și colegii să îți dea ție raportul.
- Revizuiește-ți comportamentul, tânără domnișoară. Ziceai că vrei să te pregătești pentru școală, începe prin a-ți aminti de cei 7 ani de acasă… Ți/am urmărit telefonul. știu că te vezi cu acela al lui Cerveni. Trebuie să înveți că nu poți avea ce vrei tu, trebuie să faci și ca mine. Așa că m-am hotărât să îți interzic să te mai vezi cu el. Tac-su o să ia vreo 10-15, numai că ne lipsesc probele. I-a plătit pe unii să declare că a fost o farsă treaba cu drogurile, dar am eu ac de cojocul lui. Nimeni nu se pune cu mine.
- Ești imposibil!!! Stai liniștit, tot te urăsc. Dacă îmi oferi vacanțe scumpe, asta nu înseamnă că o sa fac ce vrei tu!!! Și Cerveni nu a făcut niciodată nimic ilegal. Aș fi știut asta. Dar tu nu, niciodată nu poți să mă asculți și pe mine. În Spania oricum nu o să mă duc!
- Ba chiar asta o să faci. Pleci in Spania cu Mario și punct!
- Nu tată, nu o să mai fac niciodată ceea ce tu îmi dictezi. Câteodată îmi doresc să mori! Sau poate ar fi mai bine să mor eu…
Din nou lacrimi. Vru să îl sune pe el, dacă ar fi vorbit s-ar fi simțit mult mai bine, s-ar fi liniștit., însă el și-ar fi dat seama că este ceva în neregulă cu ea, așa că tastă un mesaj: Trebuie să ne vedem. Ne întâlnim la colț, cât de repede poți să ajungi.
În o jumătate de oră Țapu era la colț, însă era prea târziu. Prințesa se certa cu tatăl ei, acesta încerca să o bage cu forța într-o mașină.
- Ia-l pe Bubosu și aduceți-mi-o. Acum. Faceți orice e de făcut. Treceți peste cadavrul burtosului și al oricui este nevoie.
Însă era prea târziu, mașina plecă în trombă.
- Bubosule! Veniți aici. Trebuie să îi urmărim.
Țapu se urcă el la volan și plecă cu mașina, chiar dacă cu o săptămâna în urmă un polițist i-a luat permisul când l-a prins depășind limita de viteză.
Fata deja arăta actele vameșului și curând o zării pășind pe treptele unui avion privat. Sigla regalității era bătută în aer pe aripa stângă, iar covorul roșu se ridică ușor, atunci când Țapu realiză ce se întâmplă.
- Ce facem șefule? Întrebă una din gorile. Sună-l pe tata. Spune-i că nu mă pot ocupa azi de el și spune-i că îmi pare rău, dar o să îl scot de acolo curând. Bubosule, pregătește-mi avionul, plecăm.
- Unde?
Țapu se uită la telefon și citi un ultim mesaj de la iubita lui: Spania. Tata. Îmi pare rău.
- Spania. Dar înainte aranjați-l pe Burtos. Să mă țină minte și precizați-i că la o Prințesă nu trebuie să țipi.