Bună dimineaţa soare!!

Dimineaţă. Foarte dimineaţă. 7 de dimineaţă. Plec spre şcoală. La un moment dat, un zgomot apăsător de tocuri începe să îmi dea târcoale, curând transformându-se în cel mai mare investigator, alergând după mine, parcă dorind să mă prindă din urmă. Accelerez. A treia, a patra, depăşesc limita legală de mult. La un moment dat, zgomotul ocoleşte un obstacol, dar revine curând pentru a mă tortura. Trebuie să prind verde la semafor, zgomotul nu va avea timp să treacă pe verde. Şi mai repede, mai e un pic, 20 de metri, 10, 5, 4, 3, 2, ROŞU! Aştept ştiind că zgomotul este udneva în spatele meu, urmărindu-mi fiecare mişcare, luându-mi pulsul şi parcă aşteptând momentul potrivit să atace.
VERDE! A-ntâia şi plec cu scârţ. Accelerez, turez la maxim, ajung la un alt semafor; nu, nu trebuie sa se faca ROŞU, zgomotul se apropie, ultimele clipe, ultima dimineaţă, ultima trecere de pietoni... când.. când...
Azi nu mai aştept să se facă verde la semaforul din faţă de la Muntenia; şi aşa durează mult...
Zgomotul amuţeşte, undeva departe, în spate...

Ce clasă sunteţi voi băă aştia mici?

Ăăă... a noua..pardon, zecea.. ăă, pardon, a unşpea, ăă... a doişpea..
Ce facem noi la şcoală...ăăăă... comandăm pizza şi facem poze:))

Mda..ăăă... oficial astea sunt primele poze de clasa a doişpea, la şcoală. Prima sesiune. Vor fi şi altele. Promitem... ;))
În prima poză, vi-l prezin pe Claudiu, noul nostru coleg :D

Pe drumuri de Târgovişte

Dimineaţă. Ora 7:30. Îmi iau genata şi descui uşa - semn că e prea dimineaţă şi nimeni nu s-a trezit. Am un avantaj, deoarece am plecat cu 5 minute mai devreme, deci nu voi întarzia şi azi. Îl văd pe nenea de la magazin care dă cu mătura (asta face tot timpul, la aceeaşi oră), îl ignor (de obicei îl salut) şi trec mai departe. La un moment dat, un miros de kebab proaspăt mâncat, cu de TOATE, îmi întoarce stomacul pe dos. Mai încolo, un alt miros de aftershave naşpa reuşeşte să îmi şteargă mirosul care se îmbibase precedent. Văd un băiat în faţa mea, care învaţă şi el tot la carabella, semn că stau chiar foarte bine cu timpul, nu voi întârzia deloc. La un moment dat, o ia printre mesele pe care se joaca bărbaţii table în parc şi o coteşte spre blocurile din spate de la ZOOM - este o provocare pentru mine să ajung înaintea lui, lucru pe care cred că l-am făcut.
O fată de liceu, micuţă şi aproape dezbrăcată merge şi ea la şcoală, o aromă fină de parfum scump îmi şterge definitiv urmele amalgamului de mirosuri îmbibate pe drum.

Totul mi s-a părut ciudat - un lucru pe care parcă nu-l făcusem niciodată înainte şi totuşi, atât de familiar...

Prima zi la şcoală

Îmi amintesc şi acum de prima zi la liceu, din clasa a IX-a - o zi nu foarte memorabilă, din punctul meu de vedere (nu mi-a plăcut deloc :D).
Acum este ultima deschidere oficială a anului şcolar la care voi participa. Nu trebuie să o ratez. Îmi pun ceasul să sune la ora 8, deschiderea fiind la 10, să am timp să trag de mine până la 8 jumate, să mă îndrept la păr şi restul... Cu greu, după ce ceasul a sunat de 6 ori, apăs pe butonul "OPRIRE" şi mă pun la loc în pat. Aţipesc. La ora 9 jumate sună telefonul fratelui meu. Mă trezesc. Am început anul şcolar cu stângul - dacă întârzii în prima zi, aşa o ţin tot anul. Aşadar, grăbită şi în acelaşi timp cheaună, mă îmbrac, îl trezesc pe fati-miu şi îl pun să mă ducă la şcoală unde mă întâlnesc cu toţi colegii, ne pupăm, povestim, ne amintim, râdem şi promitem.
După deschidere mergem la un suc unde iar povestim şi râdem.
Este o zi memorabilă.
Căduroasă, deşi nu promitea asta.

Am trecut în clasa a XII-a. Oficial. Am crescut.

Inainte de vacanta...

GATA?! La drum!...
Pe 15 septembrie a început şcoala. Cu mic, cu mare, deşi ploua ne-am trezit (cu greu) şi am venit în draga noastră Carabella. Deşi am întârziat (unii), am fost foarte bucuroşi atunci când diriga` ne-a spus ca suntem liberi şi am aterizat (nu toţi) fix în Casa V (păstrăm tradiţia).
Prima săptămână de şcoala. Toate bune şi frumoase: niciun profesor nu ni s-a schimbat (ciudat; multi ne-au ameninţat în clasa a X – a ca ne vor lăsa), aceeaşi doamnă dirigintă (pe care apropo, o iubim) care ne spune întotdeauna să nu mai chiulim: “La 10 absenţe aveţi 9 la purtare!”; aceeaşi “Mama supărarii” multilateraldezvoltata, aceeaşi profă de sport care ne pune absenţe când nu avem echipamentul la noi, aceeaşi sobă care nu face faţa clasei noastre, aceleaşi perdele din generaţia tatălui meu, aceeaşi reputaţie ( XI E spune tot) şi totuşi, un nou Getto, noi scaune, un magazin cu “NIMIC” şi promisiuni că anul acesta vom încerca să fim mai buni decât “cei mai buni”. La ce?
Acum nu mai conteaza dacă vom avea cel mai mare numar de absenţe sau cei mai mulţi copii la faza naţionala sau cele mai multe conflicte cu profii sau... cele mai frumoase serbări:X Tot ce contează este că vom încerca. Şi noi, ce ne propunem REUŞIM. Aşa cum am facut şi cu această revistă. Da, ne-am lăsat aşteptaţi, dar eu zic că a meritat aşteptarea.
Ce v-am pregătit? Păi... avem “Beauty tips”, avem poveşti de sragoste, glume, teste; avem detalii despre balul bobocilor, avem sfaturi, interviuri, o avem pe Pitzi şi multe altele. Cred că am reuşit sa satisfacem toate dorinţele tinerilor.
Enjoy it!


Editorial de 2009
Criza economica? Sau poate doar un inceput... Sau poate ca nu ajunge criza la noi, ca doar asa zice Moni a lu` Iri: “Doar cei foarte bogati sunt afectati de criza.” Si totusi: La multi ani!!! 2009 sa va aduca tot ce va doriti. Si cand spun asta, nu ma refer la lucruri materiale, ci la sanatate pentru toata familia, dragoste si ... si pace in lume... restu` vine de la sine.
Sa vorbim despre... scoala!!! Asa cum v-am spus in primul numar, anul 2008 a fost un an prosper pentru XI E; am organizat “minunabilul” bal al bobocilor si, pe deasupra, si un spectacol caritabil de Craciun. Cu aceasta ocazie ii multumim domnului Ranin (dirsectorul teatrului “Tony Bulandra”) pentru ca ne-a oferit sala de spectacole a teatrului si ne cerem scuze pentru ca am lasat mizerie :D. De asemenea le multumim doamnelor profesoare Monica Popa si Aniela Rizea care ne-au sustinut permanent. Cum a iesit? Unii spun ca bine, altii spun ca... FOARTE BINE! Noua ne-a placut. Chiar daca nu au venit toti profii sa ne vada, sala a fost plina, iar in momentul in care am vazut ca unele persoane stau in picioare, emotiile au inceput sa apara. Am cantat, am dansat, ne`am jucat de`a actorii, ne-am indragostit cu totii de micutul Filip si am facut multe poze. Speram ca traditia sa continue si anul viitor, dar pana atunci, avem si alte surprize si anume, spectacolul de Ziua Francofoniei si cel de ziua liceului. Nu va faceti griji; ne mai gandim noi la ceva in caz ca vi se par putine activitati.
Pana una alta, feriti-va de gripa, ca acu` vine primavara si bucurati-va de vacanta!


Editorial?!...
Sfarsit de an scolar. Sfarsit de clasa a XI-a.

Imi amintesc cum am imceput articolul din primul numar al revistei « Seventeen », revista clasei a XI-a E : « Pe 15 septembrie a început scoala. Cu mic, cu mare, desi ploua ne-am trezit (cu greu) si am venit în draga noastra Carabella. » Vorbeam despre profii care ni s-au schimbat, despre diriga care ne ameninta intr-una ca ne scade nota la purtare daca mai chiulim in grup, despre activitatile pe care le vom organiza, despre concursurile la care vom participa, despre noii NOI!

Vorbeam despre viitor. Acum, tot ce ne-a mai ramas este sa privim in urma. Sa privim lunile care au trecut, fara sa simtim. Sa privim ultimul an de scoala care s-a cam scurs. ne-a ramas decat sa asteptam rezultatele scolare care, ne vor multumii sau ne vor stimula pe mai tarziu.

Sa ne luam de mana si sa ne indreptam spre noi aventuri. Sa inchegam prietenii, dar sa nu ne uitam reciproc. Sa fim cum am fost pana acu, pentru ca numai asa vom fii cei mai buni.

Vacanta placuta!