Nu lăsaţi vara să se supere pe noi

Toată lumea are ultima postare de pe blog (sau printre ultimele postări) referitoare la şcoală şi la toamna (care pe mine una mă deprimă şi mă enervează, dar îi trag eu ţeapă şi anul ăsta şi o să mă distrez să nu o simt). Eu refuz să fac acest lucru! Azi nu e ultima zi de vacanţă (adevărat)! Nici mâine nu e(mai puţin adevărat, însă dacă ţinem cont de faptul că oricum weekend-ul era liber şi în timpul şcolii, ieri a fost;)) )! Eu prefer să păstrez vara în memorie, să ignor frunzele care cad din copaci şi elevii care îşi cumpără rechizite (app, azi era omor în kaufland la raionul cu rechizite; eu nu mi-am luat nici măcar un pix, pentru mine;;) ). Prefer să mă trezesc la orele de vârf (gen 15 ale dimineţii, păcat că au fost puţine vara asta, dar e un păcat mult prea mic;)) )
Făcând un scurt feedback al acestei veri, văd rasarit la mare şi apus la munte şi invers. Văd nopţi nedormite şi nopţi dansate în "The One", pe cub. Văd prietenii nostri DJ, care voiau să ne ia ăn braţe, văd drogaţii care ne-au dat pufleţi coloraţi şi văd Liberty Parade care ne-a dezamăgit pe mulţi dintre noi. Vorbim despre mult soare şi bronz şi vorbim despre ţara tuturor felurilor de oameni, de Spania. Vorbim despre toate comediile alea din Port Aventura, despre Dragon Khan, despre 135 la oră în 3 secunde, despre "Nu te-ai dat în cui!", despre Tutuki splash şi despre copacul care te face fleaşcă. Desigur, toate acestea sunt încadrate de cozi infernale şi doar 3-4 minute de distracţie.
Ne aducem aminte de "Scoală mă că avem treabă", de "jumigăieşte", de "unchiul Bob. Cine naiba e unchiul Bob?" şi de zilele în care mergeam la centru să facem reportajul şi nu făceam nimic.
De nopţile nedormite datorită cărţilor lui Dan Brown, cărţi care nu mă lăsau să renunţ şi de fiecare dată spuneam "încă un capitol şi mă opresc..", de Parc Aventura şi de zilele oraşului, de meciurile în care Dinamo a fost singura echipă care a pierdut şi, chiar dacă mi-e greu să o spun, de revenirea spectaculoasă

A fost frumos! Şi este frumos! Mai vreau...

Nu regret nimic din vacanţa asta!
O să îmi fie dor :)

Dovezi şi suveniruri de la munte

La "Baba oraba"




Grătărelul



Cărţi



Cristi a speriat porumbeii.
Porumbeii nu s-au speriat de Cristi.



Biserica Sf. Constantin şi Elena. Invers. Închisă



De precizat că după ce ne-am jucat cărţi, ne-am gândit să ne împărţim sarcinile în casă. Aşadar, am luat cărţile, am zis ce e de făcut şi cine trăgea cartea mică avea "norocul" să facă un anumit lucru. Şi a picat în urmăritorul fel:

Eu - am taiat carnea pt. grătar
Cristi - a făcut clătite
Georgică - a făcut focul
Cosmin - a dat cu mătura
Ali - a pus masa
Andrei - a spălat vasele
Alexandra - a facut streaptese

Bineînţeles că, nu prea s-au respectat poruncile, dar a fost distractiv :D

Predeal: urşi polari, Baba Cloanţa îngheţată şi ciocolată caldă la minut...

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Şi în casă este toamnă, însă este o atmosferă mai caldă, care nu te lasă să îţi dai seama că, în curând ultima vară din liceu va fi istorie... Anul următor absolvim. Deşi furtuna încearcă să îşi facă loc, aducându-şi cu ea prietenii nori, vara poară pentru ultima dată o bătălie pierdută înainte să o înceapă. Ştie acest lucru, dar speră că nu va dezamăgi.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Şi în casă este toamnă, însă frigul de la munte mi-a dat o senzaţie că iarna va fi foarte aspră anul acesta.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Am fost la munte 3 zile, ne-am jucat pititea, baba oarba - i-am distrus bietului om vila - şi cărţi, am făcut clătite şi grătar, am băut multă ciocolata caldă (şi altceva..), am mers câţiva kilometri până în oraş pe fiecare zi, să mâncăm, am fost la Biserica Sf. Constantin şi Elena, care era închisă, deşi dacă te luai după program, trebuia să fie deschis - poate şi-a luat nea' popa concediu -, am încercat să ne facem un nou slogan, însa unchiul Bob era mult prea tare să îl dăm la o parte şi ne-am făcut un prieten, care ne cerea bani, ţigări şi mâncare.

Este 10 septembrie, trecut de ora 19, iar afară este toamnă. Mai sunt 3 zile şi începe şcoala...

"Yes man", un cuvânt poate schimba totul...

Să nu refuzi uneori înseamnă mult. O altă comedie care îl are în rol principal pe Jim Carrey, omul care l-a luat pe "nu" în braţe, surprinde unele aspecte ale vieţii de zi cu zi, în care se regăseşte fiecare dintre noi. Lucruri obişnuite, invitaţii ale prietenilor pe care le refuzăm dintr-un motiv sau altul. Trebuie să învăţăm să trăim neprogramaţi, să creştem cu ajutorul adrenalinei şi să experimentăm lucruri noi.
Gen "hai la munte!"

Spune "DA" vieţii!

Prima sesiune de vacanta

Munte... mai stam?!

Incep cu a doua dimineata. Fiind putin cam cald, ne-am trezit, destul de devreme pt. mine, tinand cont de faptul ca, de obicei, ma trezesc in jur de ora 13-14 si, tinand cont de faptul ca, ne culcasem relativ tarziu. Ziua a inceput cu intrebarea: "Mai stam o seara sau nu?" Toata lumea spunea: "Cum vreti voi":| Deci...am mai stat.Am fost la cumparaturi, am incercat sa luam si lemne, pt. ca alea din padure erau ff ude si nu se apprindea focul (mai tarziu am aflat ca era blestemat de Cosmin:)) )Nu am gasit nici lemne, am luat o sticla de ulei si multa mancare, mai multa mancare, apa si chestii de baut. Am incercats a aprindem focul, jumigaind...Dumnezeulleeee!!

Sa revenim la prima zi: dis-de-dimineata (6 jumate:|) m`am trezit sa plec la munte. Stiam ca, la 07:45 am trenul si stiam ca imi ia mai mult de 30 de minute sa ma pregatesc. Asadar, am pus ceasul sa ma trezeazca cu mult timp inainte de plecare. Cand sa dau sa intru la baie, mama isi facea minunabilul dus de dimineata. Ok... Astept. Astept. S-a facut 07:00... 07:05... "Hai ma odata, mai traiesti???" Ok..nasol... am inceput ziua cu stangul; m`am enervat. Iese mama. Intru eu. Pe la 7 jumate ies. Incep sa cotrobai prin casa, ma imbrac, mai imi pun cate ceva in bagaj. Il trezesc pe frati-miu sa ma duca. Pana se incalta asta se face fara 20. Agitatie. Nervi. "Trebuie sa imi iau sacu` de dormit de la piata." Frati`miu mergea in spatele unuia cu scoala de soferi. 30 la ora:| fir`ar..."Baga ma mai tareeee!" Nimic. Imi iau sacul, intr-un final, si mergem spre gara. Ma si vedeam mergand cu masina, pe langa tren pana la urmatoarea statie.:D Intre timp aflu ca trenul e la 8:05 uhhh!! pfiu!
Desigur, singura persoana care a intarziat am fost eu :-"...ne`am urcat in personalul care, ca de obicei, era acolo de la 7 jumate si am ajuns in vreo 2 ore la Ploiesti. Ne`am dus la billa sa luam o sticla de vin si ne`am intors cu 3 sacose pline cu "chestii":)) pe care in mod normal ar fi trebuit sa le luam de la Busteni. Cand sa ne dam jos in gara la Busteni, pleaca trenu`. Am strigat dupa aia sa ne lase sa coboram, nimic. Ne`am dat jos la Azuga, am mai asteptat o juma` de ora si ne`a intors cu alt tren la Busteni ;)). Intr-un final, ajunge trenul spre destinatia finala si, pana ajungem noi (pe jos) in Valea Cerbului, incepe ploaia. Ne bagam in corturi, asteptam, asteptam... nu se opreste ploaia. Il sunam pe nea` Doru care i`a dat cartea de vizita lui Cristi in gara, pt o posibila cazare : "Alo?! Domnul Doru? Suntem fosti turisti ai dvs. si am avea nevoie de un nr. de taxi din Busteni pt. ca am ramas in Valea Cerbului si ploua tare.Va multumim" ih..ma pricep la din astea:D Vine taxiul mergem sa luam ce mai trebuie de mancare. Apoi adunam lemne si facem focul (cam greu, dar nu suficient de greu). Mai tarziu, Cristi incearca sa dea foc la apa, si vazand ca nu ii iese si 2 ochi sticlosi care i s`au parut lui ca sunt de urs, intra in cort cu toporul dupa el:))...


A treia zi: incepe cu aceeasi intrebare: "Mai stam?" Raspuns categoric: "NUUU":))
Ok... Am mancat cate ceva, am ramas fara apa, ne`am dezhidratat la maxim, am strans corturile si am chemat taxiurile. Pana la gara, a inceput sa ploua cu galeata, ne-am dus dupa inghetata, ne`am udat pana la chiloti... A venit trenu` la Busteni (fir`ar ale naiba de conditii-noua nu ne plac trenurile luxoase:)) ), a ajuns trenu` in Ploiesti... Am asteptat personalul de Targoviste. A ajuns trenu` la Targoviste. Am mancat o inghetata d`aia buna cu visine mari si am plecat acasa unde am dormit fericiti in paturile noastre:))