Care sunt nevoile tinerilor pe timp de criză ?

Eseul pentru Şcoala de Vară organizată de EURO 26

Care sunt nevoile tinerilor pe timp de criză ?


După aproximativ 3 zile de natură şi ecologizat, 3 zile în care mi-am tot pus întrebarea Care sunt nevoile tinerilor pe timp de criză, care sunt nevoile mele? mi-am spus că nu voi ajunge nicăieri dacă stau să îmi tocesc neuronii blonzi care mi-au mai rămas în viaţă vara asta, să găsesc un răspuns. Cum piscina (din sufragerie) este aproape de noul meu apartament de lux din centrul New York-ului pe care mi l-am cumpărat din banii de alocaţie, mi-am spus că trebuie să termin repede de citit Îngeri şi demoni a lui Dan Brown (carte pe care mi-am cumpărat-o din banii pe care îi primesc de la cea de-a doua facultate la care o să mă înscriu, numai pentru că mă înscriu şi pentru că numele meu o să figureze în baza lor de date). Nu mi-a fost deloc greu să recitesc minunata capodoperă ce îmbracă stilul simbolistic vechi într-o mantie contemporană, mantie care străluceşte tot timpul, chiar dacă toamna în New York plouă.
................................................................................................................
Vittoria Vetra, protagonista romanului pe care tocmai l-am citit pentru a doua oară (te be continued...), a descoperit, împreună cu tatăl ei, ANTIMATERIA.
................................................................................................................

În anii `80, A. A., o studentă la drept, a decoperit un manuscris al lui Albert Einstein
Astazi, I. D., studentă la mare distanţă de casă (a terminat cursurile de cosmetică în 2000, la Puşa), a descoperit o gumă veche lipită pe unghiile ei.
................................................................................................................
În anii `80, A. A., a devenit milionară peste noapte, după ce a reuşit să facă nişte studii impresionante asupra manuscriselor pe care le-a găsit.
Astazi, I. D., a mai descoperit că, din miliardar, Alexandru Ţiriac* a devenit multimiliardar.
*Personajele sunt fictive.
................................................................................................................
În anii `80, A.A., după ce a terminat facultatea, a avut nevoie de un loc de muncă pe care l-a găsit cu uşurinţă.
Astăzi, I.D. şi cosmetica ei s-a măritat cu un bogătaş de prin Suedia.
................................................................................................................
În anii `80, A.A., a reuşit să pună bazele unei firme proprii după numai 2 ani de lucru.
Astăzi, I.D., îşi face unghiile la salon, fiindcă în urma cursurilor pe care le-a făcut nu a obţinut calificare.
................................................................................................................
A.A. este şi acum un avocat faimos, celebru, care a reuşit, prin munca propie să ajungă undeva sus. Are o fata care este studentă la Harvard.
I.D. a reuşit să îşi pună unghii false, să nu mai fie nevoie să meargă la salon. Bogătaşul însp a părăsit`o pentru una mai tânără.
................................................................................................................
................................................................................................................

Revin. Revenim la subiect. Care sunt nevoile tinerilor pe timp de criză ?
Care criză, cea din 2009 care a plecat de la cei mai “pricepuţi” bancheri din SUA. Când am auzit că a pornit din SUA, mi-am părăsit luxosul apartamentul din NY şi m`am întors în ţara de baştină – Românica. Şi, brusc, mi-am dat seama că, dupa 20 de ani (din carţi, nu sunt atât de bătrână), nu s-a schimbat cu nimic. Aceeaşi ţară micuţă cu oameni apropiatţ. Parcă se ţin de mână tot timpul! Şi tinerii... Oare de ce au ei nevoie astăzi? De ce avem nevoie să ajungem ca A.A. şi nu ca I.D. ?
Mulţi dintre noi ar zice bani, însă anii de studenţie nu se bazează pe bani. Anii de studenţie înseamnă distracţie, cursuri, iar distracţie, petreceri, poate un 5 la un examen, poate o mică restanţă. De ce gândim mai mult de atât cand viaţa este atât de frumoasă? Ne amintim că mami şi tati ne-au trimis un pacheţel pe autobuz şi alergam voioşi să îl luăm de la gară. iar când îi spunem şoferului cine suntem, acesta ne dă plasa şi... atât. Niciun ban? Nimic? Nimic?
So what??? Avem nevoie de bani, de mai mulţi bani ? Lăsăm un pic distracţia şi ne luăm un job part-time ; sunt multe firme care angajează studenţi în funcţie de orarul de la facultate. Sau, o alta idee ar fi să punem burta pe carte şi să învăţăm pentur note super mari, pentru BURSĂ ( bursa din care mi-am cumpărat eu apartamentul la New York; să vă spun acum care a fost valoarea bursei mele ca să nu mă treyesc cu poliţia la uşă: 18 RON în luna ianuarie şi încă 30 RON în iunie. Atât.)
Lăsând gluma, cert este că, tinerii au nevoie, în primul rând, de puţină minte. Trebuie să ai ceva în cap ca să reuşeşti să ieşi în faţă, să ajungi cineva. Apoi, avem nevoie de educaţie, să ne educăm, să ne autoeducăm. Şi nu mă refer la cei 7 ani de acasă pe care, vrând, nevrând, tot îi dobândeşti, mai devreme sau mai târziu, nici la tabla înmulţirii sau la radicali. Este vorba despre respect, respectul faţă de tine, faţă de cel de lângă tine, faţă de cei mai mici decât tine şi, faţă de cei mai mari decât tine.
Tinerii au nevoie de susţinere. Tinerii au nevoie de ajutor din partea celor mai mari. Astăzi, copiii sunt lăsaţi să afle răspunsurile unor întrebări despre viaţă, tastând pe google, însă, uneori e mai bine ca cineva să îţi spună adevărul încetul cu ăncetul, pas cu pas. Internetul nu îţi ofera o singură variantă, îţi oferă, zeci, sute, mii. Deci este nevoie de supraveghere, de limitare.
Nu în ultimul rând, tinerii au nevoie de suport.
Eu am nevoie de suport. Ce fel de suport ? Nu financiar. Primul meu job l-am avut in clasa a X-a, făceam o promoţie la cereale şi, cred că m-aş descurca să mă intreţin lejer singură în timpul facultăţii, însă nu este cazul (pot pentru că ştiu ce vreau, pentru că am ceva în cap). Am nevoie ca parinţii, apropiaţii şi prietenii mei să mă susţină în ceea ce fac.
Sunt voluntar la cateva ONG-uri şi îmi place să fac ceea ce fac. Îmi place să mă implic şi nu am nevoie de păreri ca cea a tatălui meu, care îmi spune tot timpul: De ce faci atâtea? Pentru ce? Ţie ce îţi iese? Păi... satisfacţia. Îmi place să spun DA provocărilor şi imi place să răspund pozitiv la orice activitate/workshop/voluntariat/şcoală de vară.
Concret: de ce am eu nevoie? De foarte multe activităţi la care să particip, de foarte multe poriecte, de acţiune !
Cred că orice tânăr care face ceva pentru alţii, face ceva pentru el şi deci, are de caştigat.
Sunt convinsă că, peste caţiva ani o să fiu o persoană celebră cu un apartament cu piscina în mijlocul NY-ului (şi nu numai.)
Momentan mă ocup de protejarea mediului, atât cât pot.