Să le amintiţi părinţilor voşzri, înainte să fie prea târziu, de povestea bătrânelului care era ţinut de copiii lui într-un colţ al casei şi mânca din farfurie de lemn, cu lingura de lemn, deoarece îi tremurau mâinile şi spărgea tot timpul câte ceva. Să îi mai spuneţi că bătrânelul şi-a iubit copiii şi a fost mândru întotdeauna de reuşitele lor.
Cunosc un tată care nu e niciodată mulţumit de ceea ce face copilul său. Este tatăl meu.
Se afișează postările cu eticheta Petite histoire d'une hirondelle. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Petite histoire d'une hirondelle. Afișați toate postările
vineri, 2 octombrie 2009
joi, 27 august 2009
duminică, 23 august 2009
Despre Norocel
Sa va spun cum l-am intalnit pe Norocel.
Eram intr-una din escapadele mele. De data aceasta, submarinul Odyssey cauta o comoara. Nu e vorba despre cine stie ce, decat o serie de numere si cifre care ne-ar fi ajutat sa terinam ultimele cercetari, dar care erau foarte bine pazit. Asadar, mi-am bagat toata echipa in submarin si am pornit. Apa era involburata. O furtuna se apropia, insa stiam ca acum este momentul. La un moment dat vedem un monstru marin are se lupta cu ceva, o umbra pe care nu am putut sa o deslusim. "Mergem mai departe si gasim comoara sau ajutam si salvam umbra?"
Echipa era hotarata sa mearga mai departe, nu era o noutate ca doua fiinte ale marii sa se omoare pntru a supravietui, insa instinctul meu de om de stiinta mi-a spus sa stau si sa salvez umbra. Acea umbra e Norocel. Si Norocel avea numerele care ne trebuiau noua. Acum Norocel face parte din echipa noastra.
Eram intr-una din escapadele mele. De data aceasta, submarinul Odyssey cauta o comoara. Nu e vorba despre cine stie ce, decat o serie de numere si cifre care ne-ar fi ajutat sa terinam ultimele cercetari, dar care erau foarte bine pazit. Asadar, mi-am bagat toata echipa in submarin si am pornit. Apa era involburata. O furtuna se apropia, insa stiam ca acum este momentul. La un moment dat vedem un monstru marin are se lupta cu ceva, o umbra pe care nu am putut sa o deslusim. "Mergem mai departe si gasim comoara sau ajutam si salvam umbra?"
Echipa era hotarata sa mearga mai departe, nu era o noutate ca doua fiinte ale marii sa se omoare pntru a supravietui, insa instinctul meu de om de stiinta mi-a spus sa stau si sa salvez umbra. Acea umbra e Norocel. Si Norocel avea numerele care ne trebuiau noua. Acum Norocel face parte din echipa noastra.
vineri, 21 august 2009
In lumea lui Norocel
Cine e Norocel?
Ce face el?
Cum arata Norocel?
Acestea sunt cateva intrebri la care veti gasi rapsunsul pe parcursul calatoriei lui Norocel in incercarea de a cunoaste lumea.
Curand veti afla cum l-am cunoscut pe Norocel.
Ce face el?
Cum arata Norocel?
Acestea sunt cateva intrebri la care veti gasi rapsunsul pe parcursul calatoriei lui Norocel in incercarea de a cunoaste lumea.
Curand veti afla cum l-am cunoscut pe Norocel.
miercuri, 19 august 2009
Miercoles, 19 de agosto de 2009
Lasandu-ma purtata de valuri, pe salteaua verde pe care a cumparat-o Edi si, prinvind geamandura care zacea undeva, spre orizont, mi-am da seama ca azi suntem in 19. Si in luna mai am fost in 19. Iar in luna mai, fix pe 18, ne duceam spre Busteni, unde am participat la tabara de ecologizare Recycle, Raft and Race. A fost o saptamana frumoasa unde am legat noi prietenii si am strans mai puternic altele.
Surprinzator (cel putin pentru mine), de atunci au trecut fix trei luni. Cred ca si ora la care scriu acest post este identica cu cea din luna mai. Si atunci am baut un Cosmopolitan pe care barmanul din Busteni nu a stiut sa il prepare. Si am jucat biliard si, din cate imi amintesc eu, (cu norocul prostului) am si castigat... :D
To be continued...
miercuri, 12 august 2009
Poveste despre natură
Pierzând timpul pe net, ca de obicei, am dat peste o chestie mai mult decât şmecheră pe care prefer sa o repovestesc, deoarece nu o pot posta. Spec ca cel care a facut povestea, să nu fie înregistrat la OSIM şi să mă dea în judecată ;)):
Un tată bogat, dorind ca fiul lui să afle ce este sărăcia, îl trimite într-un schimb de experienţă, cu nişte oameni de la ţară, unde petrece 3 zile şi 3 nopţi. Întors acasă, tatăl îl întreabă:
- Cum a fost? Cum ţi s-a părut experienţa?
- Bine.
Nemulţumit de răspuns, tatăl insistă:
- Ai învăţat ceva?
- Da. Că noi avem un câine, ei au patru. Că noi avem o piscină tratată, ei au un râu cu apa cristalină, limpede şi curată. Că noi avem iluminare electrică în grădina noastra, iar ei au luna şi stelele care să îi lumineze. Grădina noastră ajunge până la zid, a lor până la orizont. Noi cumpărăm mâncare, ei gătesc. Noi avem alarme care să ne protejeze, ei au dragostea şi prietenia vecinilor. Noi trăim conectaţi la internet, televizor şi mobil, eila VIAŢĂ, la aer, la soare, la lumină, la dragoste, la prietenie, la animale, la umbră, la apă, la câmp.
Tatăl fu impresionat de cât de bine înţelesese fiul lui cum stau lucrurile, iar în final fiul încheie concluzionând:
- Îţi mulţumesc că m-ai învăţat cât de săraci suntem.
Îmn fiecare zi suntem mai săraci în observarea naturii, în observarea magnificei opere a lui Dumnezeu.
Ne preocupăm din ce în ce mai mult în: A AVEA, A AVEA, A AVEA, uitând să ne preocupăm şi în A FI !
Un tată bogat, dorind ca fiul lui să afle ce este sărăcia, îl trimite într-un schimb de experienţă, cu nişte oameni de la ţară, unde petrece 3 zile şi 3 nopţi. Întors acasă, tatăl îl întreabă:
- Cum a fost? Cum ţi s-a părut experienţa?
- Bine.
Nemulţumit de răspuns, tatăl insistă:
- Ai învăţat ceva?
- Da. Că noi avem un câine, ei au patru. Că noi avem o piscină tratată, ei au un râu cu apa cristalină, limpede şi curată. Că noi avem iluminare electrică în grădina noastra, iar ei au luna şi stelele care să îi lumineze. Grădina noastră ajunge până la zid, a lor până la orizont. Noi cumpărăm mâncare, ei gătesc. Noi avem alarme care să ne protejeze, ei au dragostea şi prietenia vecinilor. Noi trăim conectaţi la internet, televizor şi mobil, eila VIAŢĂ, la aer, la soare, la lumină, la dragoste, la prietenie, la animale, la umbră, la apă, la câmp.
Tatăl fu impresionat de cât de bine înţelesese fiul lui cum stau lucrurile, iar în final fiul încheie concluzionând:
- Îţi mulţumesc că m-ai învăţat cât de săraci suntem.
Îmn fiecare zi suntem mai săraci în observarea naturii, în observarea magnificei opere a lui Dumnezeu.
Ne preocupăm din ce în ce mai mult în: A AVEA, A AVEA, A AVEA, uitând să ne preocupăm şi în A FI !
luni, 3 august 2009
Petite histoire d'une hirondelle
În pauza dintre filmari a avut timp să citească mesajul de la el. dar nu a facut-o. nu mai simtea acei fiori, emotiile de “just-married” atunci cand telefonul vibra si o voce incepea sa fredoneze melodia lor. “Mergi la o cafea sau o sa ai probleme?”, o intreba noul partener de scena. Ezita un moment, dar isi spuse “trebuie sa scap de monotonie macat pentru o ora”.
Stabilira o intalnire la sfarsitul programului, intr-unul dintre acele localuri de la perifirie, unde puteau sa discute linistiti.
- Ştii? Am auzit ca prietenul tau lucreaza in politie.
- Da. Dar este complet inofensiv. Serios... este ...este...
- Cum este?
- Este... sau a fost barbatul vietii mele... dar nu stiu...ceva s-a schimbat.
- Cum adica? Ce vrei sa spui prin asta?
- Nu stiu. Probabil a fost unul dintre mofturile mele. L-am iubit. Dar acum nu stiu ce simt pentru el...
- Stii… o sa ai timp sa te gandesti la asta, mai tarziu. Hai sa facem o plimbare in parc.
Aleile din parc pareau luminoase, iar toamna se asternuse placut peste bancile putin subrezite. Luna isi machia privirile in helesteul care se formase cu timpul, iar stelele parca se jucau pinata cu broscutele. Luminile erau de mult timp stinse in blocurile din imprejurul lacului, iar televizoarele deja nu mai palpaiau, semn ca batranii le programasera, iar acum dorm.
- Am un apartament in apropierea cafenelei X.
- Este o propunere? Intreba fata.
- Ia-o cum vrei.
O apuca de solduri si o trase spre el. Fata se retrase putin, dar parca astepta putina violenta din partea lui, parca striga “Insista putin.” O saruta, iar atunci ea simti ca niciun barbat nu o sarutase asa inainte.
- unde ziceai ca stai?
Urcara intr-un taxi. Nu mai aveau rabdare. Soferul se uita la ei, ca la niste fiare in calduri. Mainile lor se indreptau rapid in locuri intime, iar hainele parca nu mai existau, se frangeau din cauza privirilor. Urcara in lift; ea se sprijini in balustrada din fata oglinzii. Simtea ca se contopeste si ca, va face parte din podeaua in care tocurile ei inca incercau sa se infiga. Intrara in apartament. Nu mai aveau rabdare; niciunul. Se doreau reciproc.
- Esti sigura ca vrei sa faci asta?
- Nu ma mai tine atat in suspans. Te doresc.
Scena continua, dar nu atat de mult, pe cat va imaginati. El se opri inainte sa fi inceput ceva. O privi in ochi si o mai intreba o data daca e constienta de ceea ce face. Ea ii spuse ca da si ii repeta ca il doreste. Simtea ca este una din scenele pe care le tot repetau pentru filmari, dar care nu ieseau. Hainele lor zaceau pe podeaua proaspat stearsa; se simtea implinita, poate pentru pima si pentru ultima data. Adormi cu capul pe pieptul lui, dn cand in cand, ii simtea respiratia si mana plimbandu-se lent pe spatele ei gol. Visa dimineata urmatoare si credea ca acesta este inceputul unei noi relatii. Nu se gandea ce o sa ii spuna iubitului ei- il uitase. Dimineata gasi un trangafir pe perna. Era fericita, insa nu observa si biletul care statea sub petalele asternute cu grija in forma unei inimi.
“Iti multumesc pentru scena de aseara. Nu ar fi iesit niciodata mai bine. Am plecat la filmari. Îţi vom pune banii pe card.
Stabilira o intalnire la sfarsitul programului, intr-unul dintre acele localuri de la perifirie, unde puteau sa discute linistiti.
- Ştii? Am auzit ca prietenul tau lucreaza in politie.
- Da. Dar este complet inofensiv. Serios... este ...este...
- Cum este?
- Este... sau a fost barbatul vietii mele... dar nu stiu...ceva s-a schimbat.
- Cum adica? Ce vrei sa spui prin asta?
- Nu stiu. Probabil a fost unul dintre mofturile mele. L-am iubit. Dar acum nu stiu ce simt pentru el...
- Stii… o sa ai timp sa te gandesti la asta, mai tarziu. Hai sa facem o plimbare in parc.
Aleile din parc pareau luminoase, iar toamna se asternuse placut peste bancile putin subrezite. Luna isi machia privirile in helesteul care se formase cu timpul, iar stelele parca se jucau pinata cu broscutele. Luminile erau de mult timp stinse in blocurile din imprejurul lacului, iar televizoarele deja nu mai palpaiau, semn ca batranii le programasera, iar acum dorm.
- Am un apartament in apropierea cafenelei X.
- Este o propunere? Intreba fata.
- Ia-o cum vrei.
O apuca de solduri si o trase spre el. Fata se retrase putin, dar parca astepta putina violenta din partea lui, parca striga “Insista putin.” O saruta, iar atunci ea simti ca niciun barbat nu o sarutase asa inainte.
- unde ziceai ca stai?
Urcara intr-un taxi. Nu mai aveau rabdare. Soferul se uita la ei, ca la niste fiare in calduri. Mainile lor se indreptau rapid in locuri intime, iar hainele parca nu mai existau, se frangeau din cauza privirilor. Urcara in lift; ea se sprijini in balustrada din fata oglinzii. Simtea ca se contopeste si ca, va face parte din podeaua in care tocurile ei inca incercau sa se infiga. Intrara in apartament. Nu mai aveau rabdare; niciunul. Se doreau reciproc.
- Esti sigura ca vrei sa faci asta?
- Nu ma mai tine atat in suspans. Te doresc.
Scena continua, dar nu atat de mult, pe cat va imaginati. El se opri inainte sa fi inceput ceva. O privi in ochi si o mai intreba o data daca e constienta de ceea ce face. Ea ii spuse ca da si ii repeta ca il doreste. Simtea ca este una din scenele pe care le tot repetau pentru filmari, dar care nu ieseau. Hainele lor zaceau pe podeaua proaspat stearsa; se simtea implinita, poate pentru pima si pentru ultima data. Adormi cu capul pe pieptul lui, dn cand in cand, ii simtea respiratia si mana plimbandu-se lent pe spatele ei gol. Visa dimineata urmatoare si credea ca acesta este inceputul unei noi relatii. Nu se gandea ce o sa ii spuna iubitului ei- il uitase. Dimineata gasi un trangafir pe perna. Era fericita, insa nu observa si biletul care statea sub petalele asternute cu grija in forma unei inimi.
“Iti multumesc pentru scena de aseara. Nu ar fi iesit niciodata mai bine. Am plecat la filmari. Îţi vom pune banii pe card.
Petite histoire d'une hirondelle
Locaţie: la bunici, mai exact piaţa 1 mai
Personaje principale:
O FETIŢĂ
Vârsta: 3-4 ani, poate 5
Descriere: păr relativ lung, blond şi creţ, ochi căprui, cu strabism şi câteodată purta ochelari (nu îi suporta), mama ei o îmbrâca în rochiţe, însă ei îi plăceau pantalonaşii, se juca tot timpul cu baieţii, deoarece natura nu a înzestrat-o cu prietene-fete. Slăbuţă, însă dezvoltată, bube în genunchi, multe bube, cicatrice şi energie. Nu stătea nici un pic locului.
UN BĂIEŢEL
Vârsta: 7-8 ani
Descriere: fratele fetiţei, bruneţel, ochi căprui, înăltuţ, subţirel, nu punem prea mult accentul pe el, deoarece face parte din personajele negative; nu este chiar un personaj principal. Alte personaje: o gaşcă de baieţi.
Scena 1
Acţiunea se petrece în scara blocului când băiatul îşi cheamă prietenii să se joace hoţii vardiştii. Băieţelul scoate toate jucăriile gen arma pe care le avea în casă: pistol, puşcă, mitralieră, catuşe, etc. Le împarte tuturor prietenilor. Fetiţa, cu lacrimi în ochi se uită la el şi îl întreaba: "Şi eu?" Ca să nu înceapă să plângă, baiatul îi dă un soldăţel amărât, portocaliu şi unul abastru care ţinea o puşcă în mână şi o primeşte şi pe sora lui să se joace pentru că ştia că, dacă tatal lor ar fi aflat că a suparat-o, ar fi încasat-o. Trecând peste marea dezamăgire pe care i-a provocat-o fratele ei, dându-i soldaţeii, fetiţa îşi intră în rolul de căutător, reuşind să împşte majoritatea hoţilor. Însă aceştia nu se predauş nu mureau.
Scena 2
Scara blocului. La o masă, aceeaşi gaşca se joacă "Killer predă-te" (joc de cărţi). Fetiţa este prinsă şi i se dă o serie de porunci pe care nu le poate face, gen: prinde cartea cu capul, fă numerele de la 1 la 10 cu fndul pe perete. Este luată de bunică în casă.
Scena 3
La bunici în casă. Fetiţa câştigă la un loz. Băieţelul nu. Bunica îi ia lozul fetiţei şi i-l dă baieţelului. Tatăl încearcă sa o împace, el nu ştie ce mârşavie a avut loc. Fetiţa îşi dă seama.
Scena 4
Etajul 3 al unei scări de bloc. Gaşca era la etajul1. Fetiţa reuşeşte, din greşeală să îl scuipe pe un tip violent pe adidas. Băiatul îi dă o palma. Fata plânge, este salvată de un vecin. Fratele ei nu spune nimic, ba chiar o roagă să nu le spună părinţilor.
Scena 5
Acţiunea se mută în micro12. Personajele principale la fel. Fata îl apără de toţi nenorociţii care se luau de fratele ei, deoarece nu îl cunoşteau. Este un supererou!
Personaje principale:
O FETIŢĂ
Vârsta: 3-4 ani, poate 5
Descriere: păr relativ lung, blond şi creţ, ochi căprui, cu strabism şi câteodată purta ochelari (nu îi suporta), mama ei o îmbrâca în rochiţe, însă ei îi plăceau pantalonaşii, se juca tot timpul cu baieţii, deoarece natura nu a înzestrat-o cu prietene-fete. Slăbuţă, însă dezvoltată, bube în genunchi, multe bube, cicatrice şi energie. Nu stătea nici un pic locului.
UN BĂIEŢEL
Vârsta: 7-8 ani
Descriere: fratele fetiţei, bruneţel, ochi căprui, înăltuţ, subţirel, nu punem prea mult accentul pe el, deoarece face parte din personajele negative; nu este chiar un personaj principal. Alte personaje: o gaşcă de baieţi.
Scena 1
Acţiunea se petrece în scara blocului când băiatul îşi cheamă prietenii să se joace hoţii vardiştii. Băieţelul scoate toate jucăriile gen arma pe care le avea în casă: pistol, puşcă, mitralieră, catuşe, etc. Le împarte tuturor prietenilor. Fetiţa, cu lacrimi în ochi se uită la el şi îl întreaba: "Şi eu?" Ca să nu înceapă să plângă, baiatul îi dă un soldăţel amărât, portocaliu şi unul abastru care ţinea o puşcă în mână şi o primeşte şi pe sora lui să se joace pentru că ştia că, dacă tatal lor ar fi aflat că a suparat-o, ar fi încasat-o. Trecând peste marea dezamăgire pe care i-a provocat-o fratele ei, dându-i soldaţeii, fetiţa îşi intră în rolul de căutător, reuşind să împşte majoritatea hoţilor. Însă aceştia nu se predauş nu mureau.
Scena 2
Scara blocului. La o masă, aceeaşi gaşca se joacă "Killer predă-te" (joc de cărţi). Fetiţa este prinsă şi i se dă o serie de porunci pe care nu le poate face, gen: prinde cartea cu capul, fă numerele de la 1 la 10 cu fndul pe perete. Este luată de bunică în casă.
Scena 3
La bunici în casă. Fetiţa câştigă la un loz. Băieţelul nu. Bunica îi ia lozul fetiţei şi i-l dă baieţelului. Tatăl încearcă sa o împace, el nu ştie ce mârşavie a avut loc. Fetiţa îşi dă seama.
Scena 4
Etajul 3 al unei scări de bloc. Gaşca era la etajul1. Fetiţa reuşeşte, din greşeală să îl scuipe pe un tip violent pe adidas. Băiatul îi dă o palma. Fata plânge, este salvată de un vecin. Fratele ei nu spune nimic, ba chiar o roagă să nu le spună părinţilor.
Scena 5
Acţiunea se mută în micro12. Personajele principale la fel. Fata îl apără de toţi nenorociţii care se luau de fratele ei, deoarece nu îl cunoşteau. Este un supererou!
Petite histoire d'une hirondelle
Conţinutul acestui text este interzis persoanelor sub 18 ani :))
Era luna mai şi burtica începuse să apară. Sau cel puţin aşa i se părea. Încă reuşea să meargă şi la liceu şi la serviciu. Terasa începea să fie tot mai plină, zi după zi, iar clienţii tot mai nesuferiţi, ca şi patronul. Mara era o elevă deşteaptă, silitoare, învăţa la unul dintre cele mai bune licee din oraş. Cu câteva luni în urmă, după o petrecere, fusese violată şi ţinută într-o încăpare timp de o săptămână. Nu ştia ce "a lovit-o", iar la un prim test de sarcină, rezultatul a fost pozitiv.
"Am doar 17 ani. " Işi imaginase "prima dată" alfel. Ca toate fetele: şampanie, trandafiri, lumânări, muzică în surdină, dragoste... DRAGOSTE. Îi era frică să poarte o sarcină, dar şi să avorteze. Mara era "fata de la ţară"; părinţii ei credeau că e plecată cu bursă undeva în străinatate şi că se va întoarce ori la sfârşitul anului şcolar, ori la sfârşitul verii. Iar ea, trăia într-o cocioabă în spatele barului - o căsuţă de lemn, ca cele din copaci pe care le vedem la televizor, în filmele americane.
Se simţea obosită. 7 ore la liceu, iar apoi la muncă până la "ultimul client". Practic dormea 4-5 ore pe noapte, îngheţând şi răbdând, foamea şi frigul. Se ruga ca cel mic să nu păţească nimic. Anul şcoalar era pe sfârşite. Reuşind să se învoiască la unii profi, stătea mai mult la terasă. Patronul nu îi dădea salariu, în schimb îi lăsa tot bacşişul şi îi oferea "un adăpost".
"Bună ziua. Cu ce vă pot servi?
"Adu-ne Skol, la toţi"
"Ok, 5 Skol. Halbă, sticlă sau doză?"
"Halbă."
Merse la barman, îi ceru berea şi duse apoi comanda. La masă mai erau doar 4 bărbaţi, unul plecase.
"Poţi să iei o bere, am rămas mai puţini."
"Pai trebuie să o plătesc eu..."
"Cine te opreşte?"
Fata luă berea şi avu o tentativă să i-o torne în cap grasului chelios care se scărpina între picioare. "Slinosu` dracu ce eşti!" Vru să o ducă la bar şi să i-o dea cuiva, mai târziu, dar un tânăr o opri:
"Îmi poţi da mie berea."
"Dar v-am văzut ieşind din maşina, ştiţi... nu este recomandat..."
"Nu trebuie să te intereseze ce fac eu cu berea. Adu-mi şi o cola. Merci"
Îi luă o piatră de pe inimă. După ce că jegosu` de patron nu o plătea, mai trebuia să plătească şi câte o bere din când în când. Practic, nu rămânea cu nimic din rahatul de bacşiş pe care i`l lăsau unii. Şi tipul era chiar draguţ. Cămaşa alba venea atât de bine pe el, iar ochelarii de soare erau mortali. Cât despre ceasul pe care îl avea... Era parcă un actor. Sau poate aşa i se părea, comparându-l cu cheliosul de la masa alăturată. Luă sucul de la bar, dar când sa i-l puna pe masă, scăpă tava din mână şi căzu. În jurul ei se întunecă totul.
"Ridică-te proasto!" Ţipa şeful ei care tocmai sosise la terasă.
"Sunt doctor! Trebuie să o ducem la spital!"Se prefăcu că îi luă pulsul... Ştia că o să îl ajute la un moment dat cursurile de prim ajutor pe care le făcuse.
"Medicul" o luă, dar nu o duse la urgenţe, ci la el acasă. Ştia ce se întâmpla cu ea. Lipsa de calciu şi odihna. Un amic, doctor, îi luă o sange pentru analize şi le lăsă la laborator.
¤¤¤
"De ce mă simt de parcă as fi fost călcată de un tren?"
"Ai dormit. Mult."
"Unde sunt. Cine eşti? Cât e ceasul?"
Vru să se ridice, dar ceva parcă nu o lăsa.
"Am pierdut copilul?"
"Ce copil?Ai visat ceva sau?,.."
"Nu. Parinţii mei cred că sunt plecată la studii în străinătate, dar ..." Şi îi povesti totul de-a fir a păr: "Uneori vreau doar să mă duc la ei şi să le spun adevărul!"
"Prinţeso, nu ai fost şi nu eşti însărcinată. Crede-mă. Sunt medic. Ţi-am făcut analizele. Eşti sănătoasă tun. Ai avut lipsă de calciu. Doar atât."
"Trebie să mă duc la muncă, o să mă dea afară.
"Considera că ai un nou job."
"Care?"
"Să ai grijă de mine."
Fata îi povestii prin ce a trecut în ultimele luni. El o îmbrăţişă, iar ea se retrase.
După câteva zile de stat la Marius acasă, cei doi s-au apropiat, din ce în ce mai mult.
"Pot să te iau în brate?" o intrebă baiatul într-o seară.
"Nu, te rog!"
*
"Vrei să mă iei în braţe?" îl intrebă pe băiat.
"Pot ?"
*
"Ştiu că ai trecut printr-o experienţă neplăcută. Dar lasă-mă să te ajut să treci peste. Să îţi arăt cum e cu adevărat sa faci..."
"Sex?"
"...dragoste. Să-ţi arăt cum e.
Eşti extaziat. Mai vrei, dar nu mai poţi. Asta e senzaţia."
În seara aceea se simţii iubită, împlinită. Zilele treceau şi ea începea să ţină tot mai mult la Marius.
"Se apropie ziua ta. Vreau să ies să îţi cumpara ceva. Vreau să mă angajez să pot face asta."
"Ştii bine că sunt dator să te plătesc. Ţi-am zis ca acesta este noul tău job."
Şi Marius avu parte de cel mai frumos cadou. Cadă, spumă, trandafiri, şampanie; pat, iar baie cu trandafiri şi un Rollex drăguţ.
"Sunt extaziată. Mai vreau, dar nu mai pot. Asta e senzaţia."
Noaptea aceea fu minunată. Mara căzu pradă oboselii, dar auzii o discuţie la telefon:
"Şi pot să o aduc la tine? Măcar atât cât stă Diana aici. Habar n-aveam că a venit în ţară. Să-mi bag ... Nu pot să renunţ la Mara. Şi cu asta am o relaţie de prea mult timp. Hai că vorbim. O aduc mâine. Merci. Rămân dator. Salut."
Două lacrimi îi alunecară pe obraji şi nu avu puterea decât să îl întrebe de ce.
Zi de zi, timp de săptămâni Marius îi ducea cadouri şi stătea cu e 2-3 ore , până când, pierdu contactul cu el.
*
Stătea la George, prietenul lui şi, zi de zi acesta incerca să se apropie mai mult de ea. Într-o seară, ea îi spuse:
"Hai să te învăţ ceva. O să fii extaziat. O să mai vrei, dar nu o să mai poţi. Asta e senzaţia."
*
"M-am despărţit de Diana. Am fost pelcat în delegaţie 2 săptămâni şi nu am avut cum să iau legătura cu tine. Nu ai mai intrat pe net şi ţi-ai schimbat numarul. Ce e cu tine? Ţin mult prea mult la tine ca să îmi permit luxul să te pierd." Alături, un mare buchet de mulţi trandafiri.
*
"George?
Eşti extaziat. Mai vrei, dar nu mai poţi. Asta e senzaţia."
*
Din categoria: Petite histoire d'une hirondelle
miercuri, 29 iulie 2009
Memoires
În lipsă de ocupaţie, cât timp nu am avut net (îmi face probleme de o săptămână), m-am uitat în dosarul cu diplome şi le-am selectat pe cele mai importante pentru a mă înscrie la un concurs. Aşadar, uitându-mă printre ele, admirându-le şi amintindu-mi de fiecare concurs în parte la care am paricipat, am găsit aceste două diplome: una de la "Miss primăvara" şi una de la "Carnavalul florilor". La cel din urmă, ţin să precizez că, deşi am luat locul I şi am fost prima chemată pe scenă (o bancuţăa din sala de sport întoarsă), doamna învăţătoare nu a ţinut cont de acest lucru şi nu mi-a dat diploma cu premiul I... Urât lucru făcut unui copil nevinovat şi, pe deasupra, frumos (lăsând toată modestia de o parte, când eram mica eram foarte frumoasă, o sa pun şi o poză mai târziu:D).
Petite histoire d'une hirondelle
En regardant par la fenêtre, je voyais les arbres. Ils n’étaient pas comme je me les rappelais. La feuille qui hier était prêt a tomber, aujourd’hui est verte et il semble qu’elle veuille exploser plus vite. Elle veut rencontrer les rayons du soleil et sentir les brises du vent. Les petits bourgeons sont venus avec ses petites fleurs qui prennent couleur avec l’arrivée des oiseaux. L’herbe, toute petite, joue avec les coccinelles et vive avec les fourmis. Un pas. Stop. Le bruit de l’herbe est incontrôlable. Il arrive jusqu'à l’oreille et nous agite. Très vite, elle est la meilleure preuve que les vacances, l’été est ici.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
