Petite histoire d'une hirondelle

Conţinutul acestui text este interzis persoanelor sub 18 ani :))

Era luna mai şi burtica începuse să apară. Sau cel puţin aşa i se părea. Încă reuşea să meargă şi la liceu şi la serviciu. Terasa începea să fie tot mai plină, zi după zi, iar clienţii tot mai nesuferiţi, ca şi patronul. Mara era o elevă deşteaptă, silitoare, învăţa la unul dintre cele mai bune licee din oraş. Cu câteva luni în urmă, după o petrecere, fusese violată şi ţinută într-o încăpare timp de o săptămână. Nu ştia ce "a lovit-o", iar la un prim test de sarcină, rezultatul a fost pozitiv.

"Am doar 17 ani. " Işi imaginase "prima dată" alfel. Ca toate fetele: şampanie, trandafiri, lumânări, muzică în surdină, dragoste... DRAGOSTE. Îi era frică să poarte o sarcină, dar şi să avorteze. Mara era "fata de la ţară"; părinţii ei credeau că e plecată cu bursă undeva în străinatate şi că se va întoarce ori la sfârşitul anului şcolar, ori la sfârşitul verii. Iar ea, trăia într-o cocioabă în spatele barului - o căsuţă de lemn, ca cele din copaci pe care le vedem la televizor, în filmele americane.

Se simţea obosită. 7 ore la liceu, iar apoi la muncă până la "ultimul client". Practic dormea 4-5 ore pe noapte, îngheţând şi răbdând, foamea şi frigul. Se ruga ca cel mic să nu păţească nimic. Anul şcoalar era pe sfârşite. Reuşind să se învoiască la unii profi, stătea mai mult la terasă. Patronul nu îi dădea salariu, în schimb îi lăsa tot bacşişul şi îi oferea "un adăpost".

"Bună ziua. Cu ce vă pot servi?

"Adu-ne Skol, la toţi"

"Ok, 5 Skol. Halbă, sticlă sau doză?"

"Halbă."

Merse la barman, îi ceru berea şi duse apoi comanda. La masă mai erau doar 4 bărbaţi, unul plecase.

"Poţi să iei o bere, am rămas mai puţini."

"Pai trebuie să o plătesc eu..."

"Cine te opreşte?"

Fata luă berea şi avu o tentativă să i-o torne în cap grasului chelios care se scărpina între picioare. "Slinosu` dracu ce eşti!" Vru să o ducă la bar şi să i-o dea cuiva, mai târziu, dar un tânăr o opri:

"Îmi poţi da mie berea."

"Dar v-am văzut ieşind din maşina, ştiţi... nu este recomandat..."

"Nu trebuie să te intereseze ce fac eu cu berea. Adu-mi şi o cola. Merci"

Îi luă o piatră de pe inimă. După ce că jegosu` de patron nu o plătea, mai trebuia să plătească şi câte o bere din când în când. Practic, nu rămânea cu nimic din rahatul de bacşiş pe care i`l lăsau unii. Şi tipul era chiar draguţ. Cămaşa alba venea atât de bine pe el, iar ochelarii de soare erau mortali. Cât despre ceasul pe care îl avea... Era parcă un actor. Sau poate aşa i se părea, comparându-l cu cheliosul de la masa alăturată. Luă sucul de la bar, dar când sa i-l puna pe masă, scăpă tava din mână şi căzu. În jurul ei se întunecă totul.

"Ridică-te proasto!" Ţipa şeful ei care tocmai sosise la terasă.

"Sunt doctor! Trebuie să o ducem la spital!"Se prefăcu că îi luă pulsul... Ştia că o să îl ajute la un moment dat cursurile de prim ajutor pe care le făcuse.

"Medicul" o luă, dar nu o duse la urgenţe, ci la el acasă. Ştia ce se întâmpla cu ea. Lipsa de calciu şi odihna. Un amic, doctor, îi luă o sange pentru analize şi le lăsă la laborator.

¤¤¤

"De ce mă simt de parcă as fi fost călcată de un tren?"

"Ai dormit. Mult."

"Unde sunt. Cine eşti? Cât e ceasul?"

Vru să se ridice, dar ceva parcă nu o lăsa.

"Am pierdut copilul?"

"Ce copil?Ai visat ceva sau?,.."

"Nu. Parinţii mei cred că sunt plecată la studii în străinătate, dar ..." Şi îi povesti totul de-a fir a păr: "Uneori vreau doar să mă duc la ei şi să le spun adevărul!"

"Prinţeso, nu ai fost şi nu eşti însărcinată. Crede-mă. Sunt medic. Ţi-am făcut analizele. Eşti sănătoasă tun. Ai avut lipsă de calciu. Doar atât."

"Trebie să mă duc la muncă, o să mă dea afară.

"Considera că ai un nou job."

"Care?"

"Să ai grijă de mine."

Fata îi povestii prin ce a trecut în ultimele luni. El o îmbrăţişă, iar ea se retrase.

După câteva zile de stat la Marius acasă, cei doi s-au apropiat, din ce în ce mai mult.

"Pot să te iau în brate?" o intrebă baiatul într-o seară.

"Nu, te rog!"

*

"Vrei să mă iei în braţe?" îl intrebă pe băiat.

"Pot ?"

*

"Ştiu că ai trecut printr-o experienţă neplăcută. Dar lasă-mă să te ajut să treci peste. Să îţi arăt cum e cu adevărat sa faci..."

"Sex?"

"...dragoste. Să-ţi arăt cum e.

Eşti extaziat. Mai vrei, dar nu mai poţi. Asta e senzaţia."

În seara aceea se simţii iubită, împlinită. Zilele treceau şi ea începea să ţină tot mai mult la Marius.

"Se apropie ziua ta. Vreau să ies să îţi cumpara ceva. Vreau să mă angajez să pot face asta."

"Ştii bine că sunt dator să te plătesc. Ţi-am zis ca acesta este noul tău job."

Şi Marius avu parte de cel mai frumos cadou. Cadă, spumă, trandafiri, şampanie; pat, iar baie cu trandafiri şi un Rollex drăguţ.

"Sunt extaziată. Mai vreau, dar nu mai pot. Asta e senzaţia."

Noaptea aceea fu minunată. Mara căzu pradă oboselii, dar auzii o discuţie la telefon:

"Şi pot să o aduc la tine? Măcar atât cât stă Diana aici. Habar n-aveam că a venit în ţară. Să-mi bag ... Nu pot să renunţ la Mara. Şi cu asta am o relaţie de prea mult timp. Hai că vorbim. O aduc mâine. Merci. Rămân dator. Salut."

Două lacrimi îi alunecară pe obraji şi nu avu puterea decât să îl întrebe de ce.

Zi de zi, timp de săptămâni Marius îi ducea cadouri şi stătea cu e 2-3 ore , până când, pierdu contactul cu el.

*

Stătea la George, prietenul lui şi, zi de zi acesta incerca să se apropie mai mult de ea. Într-o seară, ea îi spuse:

"Hai să te învăţ ceva. O să fii extaziat. O să mai vrei, dar nu o să mai poţi. Asta e senzaţia."

*

"M-am despărţit de Diana. Am fost pelcat în delegaţie 2 săptămâni şi nu am avut cum să iau legătura cu tine. Nu ai mai intrat pe net şi ţi-ai schimbat numarul. Ce e cu tine? Ţin mult prea mult la tine ca să îmi permit luxul să te pierd." Alături, un mare buchet de mulţi trandafiri.

*

"George?

Eşti extaziat. Mai vrei, dar nu mai poţi. Asta e senzaţia."

*

Din categoria: Petite histoire d'une hirondelle