Mi primer amigo

Azi, dupa a doua sesiune de shopping, am fost cu Maxi la plimbare (catelusul prietenilor mei de familie, o sa pun poze cu el sa il cunoasteti) . Am mers ce am mers, pana am ajuns in parc. Acolo, Maxi si-a marcat teritoriul pe toti copacii si a cunoscut o fetita, pe Niña. O catelusa jucausa, cu dinti de lapte care sarea de colo-colo. Maxxxy (cu 3 de x k mi-a atras Robi atentia), era un pic cam obosit si nu a prea bagat-o in seama. Alergand cu Maxi prin parc, un tip de vreo 40-50 ani care statea pe banca, a inceput sa strige: "Kiki! Kiki!", dupa Maxi. I-am spus cum il cheama (atat mi-a trebuit), si m-a intrebat daca i-am pus numele dupa mult cunoscutul fotbalist spaniol. In cateva minute i-am stiut toata viata. Tipul era boschetar. Mi-a spus ca isi castiga existenta din spalat de geamuri. A lucrat la Valencia pana azi; facea naveta: Castellon-Valencia. Acum s-a gandit sa plece mai departe, in Barcelona. Mi- spus ca a stat si in Argentina, in Franta, in Germania si ca ii place sa se plimbe peste tot in lume. Mi-a povestit despre catelul pe care l-a avut acum ceva timp, iar cand sotia lui era insarcinata, catelul punea capul pe burta ei si statea acolo. Era foarte deschis. Il chema Jose. I-am spus ca sunt din Romania si el mi-a povestit despre prietenul lui roman cu care se intalnea mai demult si care ii dadea cate 5 euro. Am vrut sa aflu mai mult despre el, deoarece am crezut ca e vorba despre tatal meu (care mi-a povestit ca avea un prieten boschetar cu care se intalnea cand il plimba pe Maxi in parc. Dupa o jumaº de ora, am plecat spre casa, iar cand eram aproape, a icneput sa sune telefonul. Erau dºai casei care nu stiau de ce nu ajung acasa... ;))